Treceți la conținutul principal

Postări

Dupa ce te-am pierdut

Când am auzit că Me before you are deja un sequel nu plănuiam să-l citesc. S-a terminat perfect așa cum a fost și nu era nevoie de nici o frază în plus. Dar cum universul își are propriile planuri, circumstanțele au făcut ca volumul dată să fie în poesia mea și încă atunci când eram în tren, deci inevitabil, am citit-o.

Oh... Nu și-a jutificat existența în ochii mei. Nu înțeleg de ce autoarea a scris continuarea și după sfîrșitul acestei cări bănuiesc că mai urmează cel puțin una, de fapt înțeleg, banii. Totul se rezumă la bani, am căutat informații despre autoare și am observat că scrie multe cărți romance, fiind catalogată pe lângă Sandra Brown și Danielle Steel, n-aș zice asta după prima carte. Vai Me before you era minunată, cu persoanje memorabile, dialoguri excepționale și mai ales conflictul, conflictul dintre ce e just și ce e moral. Situația în care a fost pus Will, o persoană care iubea nespus de mult viață și de aceea a și reunuțat la ea.Cred că am scris în recenzia de la
Postări recente

Maestrul si Margareta

Știți sentimentul când trebuie să citești? Și anume știi ce carte vrei să citeși, o vrei doar pe ea, fără alte discuții.
Așa am pățit eu cu Maestrul și Margareta, deși acum vreo 3 ani am reușit la perfomanța de a citi vreo 50 de pagini, oricum cartea nu s-a legat de mine atunci, acum însă parcă o voce divină mi-a șoptit: ești gata! Deci cum am plecat acasă am m-am și apucat de ea. Este un roman foarte greu se întâmplă multe acolo sunt multe personaje ce apar și dispar așa de repede încăt nu realizezi ce se întâmplă. Autorul descrie foarte bine Moscova în plină expansiune a propagandei sovietice, ateismul forțat și valorile rușilor din a cea vreme. Chiar dacă plotul central despre vizita Diavolului în Moscova și spectacolul care-l dă e departe de a fi real, mentaliatea rusilor, ostilitatea fața de libertatea religioasă și cea de gândire sunt cât se poate de reale. Bulgakov le prezintă ușor și fluid.
Bulgakov sparge bariera trasă dintre bine și rău. Nu există un erou și un villan aici,…

Unde-i primavara?

Abia am așteptat primăvara să pot și eu purta liber rochiile și pantofi mei minunați(bineînțeles totul se învârte în jurul meu).Însă vremea de afară a avut alte planuri.
Cum se tot răcea afară priveam prin geam și îmi spuneam cu un optimism tras de păr că mâine, mâine o să fie soare... și știți cu toți că na fost să fie. Ei bine, asta m-a ținut în casă tot cu o carte bună și mult ceai și ocazional colindând facebook-ul. Am tot dat peste articole ce nu sunau bine de loc, vremea se tot răceaște. Partea cea mai urâtă din toate asta sunt comentariile pline de ignoranță pe care le-am întâlnit atât de des. Oamenii chiar nu realizează cauza principală de ce nige în aprilie, și nu, nu e supărat pe noi Dumnezeu, că vai ce păcătoși suntem. Hai să fim serios o asemenea opinie e cel puțin ridicolă în secolul 21. Cauza nisorii este bineînțeles schimbarea climei adică încălzirea globală. Acum o să mă faceți pe mine ridicolă, dar rămîneți cu mine lucrurile sunt cu mult mai complicate decât par. În …

Suge-o, Ramona!

Nu credeam că voi ajunge să citesc cartea asta vreodată, dar așa cum se întâmplă mereu și știți zicala "Nebănuite sunt căile Domnului." Acum 2-3 ani am ajuns blocată temporar  în București unde urma să fac o escală cu trenul, însă din pricina punctualității CFR-ului am ajuns sa pierd trenul și nevoită să aștept vreo două ore în gară pe următorul. Colindând netul am ajuns să citesc la un moment dat Suge-o, Ramona! Cum era în trend pe atunci, (dar e și acum) curioazitatea în echipă cu plictiseala a învins rațiunea și am citit și eu câteva capitole. Nu mi-au plăcut! Nu pot să spun că și cartea mi-a plăcut, acum că am terminat-o, dar mă rog era duminică și eu nu aveam ce face, și simțeam nevoia să citesc ceva lejer.
Ok, am câteva probleme cu cartea asta:
În primul rând autorul m-a preîntâmpinat încă de la început că nu are pretenția de a se numi un scriitor, dar dacă totuși a scris o cartea, a publicat-o și scoate bani de pe ea poate ar trebuii să revizioneze titlul. Și da, pri…

Inferno

Am pus de mult timp ochii pe cartea asta, însă abia acum am reuşit să o citesc. Cred că am citit, toate cărțile lui Dan Brown sau toate cărțile sale publicate în română, cel puțin.
Pot spune cu siguranţă că Inferno e cea mai bună din toate, mai bună chiar ca Codul lui Da Vinci. Nu sunt fana lui Brown, dar poate faptul  că îi citesc toate cărțile, spune alt ceva.

Am citit Codul lui Da Vinci, Îngeri și Demoni, Simbolul Pierdut și Fortăreața digitală (astea parcă sunt) De mult timp, încă de când eram în gimnaziu și chiar dacă pe atunci încă nu aveam un simț critic la fel de ascuțit, am observat o parte repetitivă în stilul lui Dan Brown. Chiar dacă plasează informații din simbolistică și istorie, crează același plot cu exact aceleași personaje. Cu excepția cărții Fortăreața digitală, care nu Robert Langdon nu este personaj. În restul plotul se repetă până la extreme. Profesorul este trezit în toiul nopții și chemat să ancheteze crima unui doctor( în științe sau istorie) moartea căruia a…

Nemesis

Vai, cât am așteptat să citesc cartea asta! Am găsit recenzia ei pe un blog și pe loc am știut că îmi va plăcea, a fost un fel de dragoste la prima vedere. Și cum stelele s-au aliniat și universul complotat în favoarea întâlnirii mele cu Nemesis, am reușit să o cumpăr de la Diverta cu doar 10 lei, 10 lei! Ar fi fost un păcat capital să nu o i-au mai ales că oriunde pe net, stocul era epuizat și am luat-o din ultimele două exemplare, sau chiar ultimul, nu sunt sigură.
 Nu pot să spun exact ce m-a atras titlul sau eticheta autorului ca: "Cel mai bun autor american în viață". Dacă mă întrebi pe mine e un titlul care cere mult. Nu am citit niciodată nimic de Philip Roth și curiozitatea mea s-a dublat, după Nemesis sigur o sa citesc mai multe.
Roth, are un stil fluid, ușor și care te agață din prima pagină, nu încarcă cartea cu supra descrieri pompoase sau acțiune pas cu pas, stilul său e monoton și simplu, totuși te atrage ușor. Mi-a adus aminte puțin de stilul lui Robin Hobb, …

Dreams of Gods and Monsters

Well, am terminat și ultima carte din trilogia Daughter of Smoke and Bone. Nici nu pot să cred până la urmă că am făcut-o! Dreams of Gods and Monsters e plină de acțiune și răsturanari de situații. Sunt introduse noi personaje, la început nu poți sa-ți dai seama ce naiba caută aici, ca mai apoi totul să se așeze la locul lor, Ador stilul fluid a lui Laini Taylor, felul cum te aruncă în intrigă și apoi te ghidează ușor, ușor către rezolvarea ei. E o tactică excelentă de a ține cititorul legat de carte, nu mulți autori pot să facă asta și care o fac și sunt cu adevărat talentați. Și asta nu e partea cea mai bună a seriei e că cartea are substanță, nu există, nici un lucru lipsit de sens, totul are o logică și are locul său în poveste ca un puzzele pe care-l vezi din ce în ce mai bine pe măsură ce avansezi în rezolvarea lui complexă.
Ah și personajele! Ador personajele din cărțile astea, nu le pot reproșa nimic și sentimentul de vinovăție a lui Akiva, chiar dacă mă irita câte odată, e bi…