Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2013

In my playlist +

Cărţi, filme şi muzică bună cu asta plănuiesc eu să-mi petrec ultima lună a lui 2013. Şi fiindcă forţele întunecate m-au atras de partea lor în cele din urmă, sunt fana convinsă a serialului "The Originals", în special a lui Klaus, cel mai mare bad ass al lumii TVD.

Viata lui Pi

Mereu mi-a plăcut poveştile omul vs. natura, ele te fac să te gândeşti serios la mediul în care trăieşti şi ce ai face dacă erai tu în locul protagonistului, câtă lipsă de voinţă poţi avea tu în astfel de situaţii.
Sunt cărţi pe care nu le uiţi niciodată, pot spune asta despre "Viaţa lui Pi" un roman impresionat şi remarcabil. Am citit ceva robinsonade, însă nici una nu m-a cufundat într-o avalanşă de emoţii cum a făcut-o această carte. Mi se pare genial ideea naufragiului în Pacific pe o barcă împreună cu un tigru.
De obicei mă irită cărţile religioase, însă  Yann Mortell, poate să scrie o carte fără să creeze impresia că după nori există zeii cu mâni magice. Personajul principal trece prin atâtea încercări în zi de zi încât îmi venea să intru în carte şi să-l mângâi cu toate acestea nu e o dramă, e o poveste palpitantă, despre supravieţuire şi dragostea de viaţă. Iar conveţuirea lui Pi cu Richard Parker e impresionantă, Mortell a descris ideal fiecare cadru şi trăiri ale …

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…

Cum o ducem cu Bac-ul?

Nu cred că trebuie să fii proroc că să ştii răspunsul la această întrebare. Mai ales când în ultimele zile cred că cu toţii am înţeles cât de pregătiţi sunt absolvenţii pentru examenul vieţii.

E incredibil câtă frustrare şi nesimţire pot avea unii oameni, în caz că nu a-ţi înţeles mă refer la protestatarii absolvenţii, care indignaţi au scandat în stradă, (la propriu) că n-au cum să copie la Bac şi că nu vor camere de luat vederi. O domnişoară s-a plâns că i se distruge viaţa şi că nu poate învăţa tot materialul într-un singur an. În primul rând, înainte să scoţi foc pe nări, am să spun că şi eu sunt acum a-12-a. Nu că eu aş fi super încântată că voi fi filmată şi scanată ca o teroristă, dar datorită empatiei pe care printr-o minune o posed, înţeleg necesitatea acestor măsuri.
Ştim cu toţii ce se făcea la Bac, cât de josnic şi murdar era examenul dat, unde nu ţi se evalua cultura ta generală ci cât de gros ţie buzunarul. Şi acum în sfârşit se face ceva palpabil pentru a distruge aces…

Insurgent

Am terminat aseară, şi abia aşteptam să scriu recenzia.
Despre carte: Tris Prior continua sa-i salveze pe cei pe care ii iubeste si pe ea insasi, in timp ce cauta raspunsuri la intrebari sfasietoare despre durere si iertare, identitate si loialitate, politica si iubire. Pentru Tris, ziua initierii ar fi trebuit sa reprezinte o victorie si sa fie sarbatorita alaturi de cei din factiunea aleasa; in schimb, ziua se sfarseste cu orori de nedescris. Razboiul bate la usa, in timp ce conflictele dintre factiuni si ideologii se extind cu repeziciune. Si in vremuri de razboi, se formeaza tabere, se dezvaluie secrete, iar alegerile devin irevocabile si dure. Transformata de propriile sale decizii, dar si de durerea sufleteasca si de sentimentul de vinovatie, Tris trebuie sa-si accepte Divergenta, chiar daca nu stie ce ii rezerva viitorul.

"Insurgent" mi-a plăcut mai mult decât primul volum al trilogiei, fiindcă chiar dacă are cam acelaşi număr de pagini, cartea are mult mai multă acţi…

Eragon

O să încep prin faptul că mi-am dorit să citesc cartea asta de când eram mică şi abia morfăiam ceva despre genul fantasy, nu ştiam nimic despre ea, pur şi simplu o curiozitate nestăpânită învăluia subiectul acestei cărţi. Şi iată că în sfârşit am citit-o, de fapt să fiu sinceră am finisat-o încă din septembrie, dar lenea bat-o vina, n-am scris nici o recenzie, cu toate că eram foarte încântată de aceasta carte.

Am dat peste ea când aveam chef de genul fantasy, (de preferat situat într-o lume la fel fantastică).
în principiu în Eragon găseşti clişeele obişnuite din cărţi, un băiat orfan într-o zi află că el e şpăşăl că poate să învingă pe cel mai înfiorător villian cunoscut de istoria acelor pământuri. Am înghiţit însă aceste clişee, şi m-am concentrat pe poveste. Eragon este un tânăr ce găseşte o piatră albastră, care se dovedeşte a fi oul unui dragon. Asta m-a intrigat, nu pot să exprim cât îmi plac dragonii, îmi plac atât de tare încât la testele psihologice de la şcoală, când treb…

320 de pisici negre

Chiar ieri finisasem "Bună seara Melania!" şi deja astăzi am reuşit să termin al treilea roman din seria Melania Lupu al minunatei scriitoare Rodica Ojog-Braşoveanu. "320 de pisici negre", este mai mult decât puteam spera, inegalabila Melania Lupu m-a şocat şi de data asta, nu pur şi simplu a reuşit să scape de ananghia în care nimerise la sârşitul romanul, mai mult de atât, folosindu-şi imaginaţia şi inteligenţa extraordinară aceasta a convertit totul în favoarea ei adaptându-se situaţie în care se afla.

E hotărât faptul, Melania Lupu e personajul meu preferat din toate câte am întâlnit. Este o hoață fără să fure, o escroacă fără să înșele... este acel personaj care, deși încalcă repetat legea, o face cu atâta candoare și inteligență încât farmecă cititorul. Maiorul Cristescu are „norocul” de a ancheta cazurile în care Melania este implicată, şi până şi el un profesionist este fascinat de năzdrăvăniile ei.
Am râs ţinându-mă de burtă citind cartea asta, are 300 de…

A Poison Tree

I was angry with my friend: I told my wrath, my wrath did end. I was angry with my foe: I told it not, my wrath did grow.
And I watered it in fears, Night and morning with my tears; And I sunned it with smiles, And with soft deceitful wiles.
And it grew both day and night, Till it bore an apple bright. And my foe beheld it shine. And he knew that it was mine,
And into my garden stole When the night had veiled the pole; In the morning glad I see My foe outstretched beneath the tree

Cianura pentru un suras/ Buna seara, Melania!

Încerc pe cât e de posibil să-mi demonstrez patriotismul citind cărţi din literatura română, dar cât de mult nu l-aş iubi pe Liviu Rebreanu nu pot să citesc la nesfârşit cărţi cu tematică ţărănească, poate de asta foarte puţin se citeşte la noi, când ni se bagă pe gât doar un tip de cărţi, cu acelaşi subiect şi personaje.
În căutarea cărţilor care să-mi fie pe plac , am dat peste cărţile minunate scriitoare românce Rodica Ojog-Braşoveanu.
Am lăudat mult cărţile lui Thomas Harris, şi de când le-am citit am înţeles că-mi plac cărţile poliţiste, chiar dacă cărţile Rodicăi Ojog-Braşoveanu sunt cu totul diferite de cele a le lui Harris, şi totuşi mi-au plăcut.
Melania Lupu a fost personajul meu preferat încă de la început, perfect construit cu o personalitate complexă, iar ideile ei ex-tra-or-di-na-re. Melania este un geniu, gândeşte neordinar, iar împrenună cu prietenul său motanul Mirciulică, formează o echipă interesantă. Cele două volume într-o singură carte, continuă povestea Melanie…

Divergent

În ultimele lunii, odată cu începerea anului şcolar, am avut multe pe capul meu, cam în fiecare săptămână un eseu, ba la aia, ba la asta. Deci am nu prea am avut timp liber să citesc, dar mai ales să scriu recenzii am rămas cu câteva în urmă dar le voi recupera cu timpul.
 În postarea anterioară m-am lăudat cu cărţile noi pe care le-am cumpărat recent. Şi deja am reuşit să finisez "Divergent" de Veronica Roth. Dacă să fiu sinceră, mă aşteptam la cei mai rău de la cartea asta, fiindcă synopsul nu m-a intrigat, ba mai mult mi se părea fără sens. Am avut destule dezamăgiri legate de cărţi dispotice (aici un articol). Totuşi eram curioasă în legătură cu cartea asta, şi mai mult am citit recenzii pozitive a unor persoane a căror opinie o respect şi am încredere în ea.
 "Divergent" m-a surprins plăcut, aproape nu am ce să-i reproşez. Se vede că Roth, nu e o amatoare şi n-a scris cartea într-o lună. Aveam câte ceva de spus la începutul lecturării, dar mi s-a explicat tot…

Carti noi!!!

Acum sunt mega reduceri la carţile "Adevărul", deci am hotărât să-mi cumpăr câteva, pentru că am o slăbiciune pentru cărţile alea care practic îmi alcătuiesc marea parte din biblioteca personală.
 Mi-am luat trei cărţi româneşti, deoarece profesoara ne repetă întruna că trebuie să citim cărţi din literatura română pentru Bac.
Deci mi-am luat nişte cărţi care-mi făceau cu ochiul, foarte lăudate apropo. "Uragan asupra Europei" de Vintilă Corbul şi Eugen Burada, în două volume, "Cianură pentru un surâs" şi "Bună seara Melania" de Rodica Ojog-Braşoveanu.
 Cartea asta mi-am luat-o de la un chioşc cu ceva timp în urmă, dar fiindcă tot e aparent nouă o postez aici.
Şi în sfârşit Divergent, de când am auzit de cartea asta am avut curiozitate bolnavă, aşa că nu m-am putut abţine să nu o cumpăr. Le-am luat o-nline, de pe Bestseller.md, unde mai sunt şi multe e-book-uri gratuite, parcă special pentru e-reader-ul meu. astăzi slava zeiilor, am primit colet…

Imagini care te inspira de Jon Smith

Extraterestri exista

Influenţată de filmele cu acest subiect pe care le-am privit în ultimul timp, am decis sa scriu un articol despre extraterestrii. În primul rând vreau să spun că sunt extrem de sceptică, şi mă bazez pe zicală. Nu cred până nu văd. Şi nu, pentru mine nişte poze sau clipuri cu origine dubioasă nu reprezintă o dovadă, nu văd cum un lampion luat de vânt sau un avion sau elicopter luminat este dovadă că există o o specie inteligentă extra planetară.
Astăzi am un mare chef să fac cu ou şţi oţet acest subiect controversat, de aceea titlul are rol de pamfelt şi voi folosi fiecare mit legat de extraterestrii pe care-l cunosc ca să demonstrez cât lipsă de logică şi imaginaţie uimitoare au dat dovadă cei care au lansat aceste mituri.
În primul rând să ne gândim puţin la minunatele OZN-uri, construcţia lor pare miraculoasă, bineînţeles o tehnica avansată după care ele au fost proiectate. Nu contează că am cunoştinţe mediocre legate de spaţiu, dar ştiu fizica elementară şi în clasa cincea am învă…

The Cabin in the Woods - un horror pe care-l savurezi cu fiecare minut

Nu ştiu ce m-a apucat de m-am hotărât să fac un review la un film, mai ales unul horror, personal nu vad nimic distractiv să te sperii, de aceea mult timp când eram mai mică, nu vedeam rostul filmelor horror, sincer nici acum nu prea îl văd. Totuşi am crescut, şi acum văd diferenţa dintre realitate şi prezentarea unei pelicule, iar acum filmele cu această etichetă un mă impresionează în nici un fel, iar când văd o baltă de sânge, nu pot exclama decât. Asta da muuult sirop de coacăză, sau ce alt colorant sau vopsea or mai folosit şi ei. Şi în loc de groază simt o reală milă faţa de cel ce a curăţat totul după filmări.

Citind titlul îmi închipuisem că ştiu totul deja despre film. Nişte oameni izolaţi într-o cabană unde începe un adevărat masacru. Şi sincer văzând destule filme cu acest synopsis, nu mă atrăgea de loc gândul să mă uit la el, totuşi auzind de multe păreri de la cinefili de pe net, că filmul e bun, m-am decis să sacrific Universului 105 minute şi să-l privesc totuşi.
A fos…

Tacerea mieilor

Am citit încă un roman scris de Thomas Harris, care de-a dreptul m-a cucerit. De fapt am terminat cartea cu o zi înainte să scriu recenzia la Ora Vrăjitoarelor, dar doream şi eu să postez aceste articole într-o ordine cronologică. Am terminat-o foarte repede fiindcă e o lectură palpitantă şi nu chiar atât de mare. Hannibal a reuşit să scape de eticheta de bătrânel pămpălău, pe care a primit-o de la mine în Dragonul roşu, fiindcă nu-mi puteam scoate din cap felul în care acesta a fost capturat, pot exclama doar un LOL, când recitesc în gând scena.
Însă în"Tăcerea meilor" respectivul personaj m-a cucerit. Am uitat că e canibal, sociopat, criminal în serie şi nebun, felul în care i-a păcălit pe toţi când a evadat a fost genial. Mi-a plăcut şi de Clarice, mai mult decât de Will, care parcă prin tot ce făcea îi arăta lui Hannibal Lecter că îi este frică de el, Clarice şi-a mai stâpânit frica şi nu a demonstrat-o chiar dacă la început doctorul a făcut-o cu ou şi oţet. De fapt ea …

Ora vrajitoarelor

A trecut ceva timp de când n-am mai citit ceva de Anne Rice, acum câţiva ani, când i-am descoperit cărţile eram pur si simplu, total pasionată de lecturalor. Mă refer la seria "Cronicile vampirilor", unele cărţi din serie m-au marcat, şi puţine cărţi au avut acest efect asupra mea. "Interviu cu un vampir" şi "Vampirul Lestat" mi-au plăcut atât de mult încât şi astăzi din când în când le răsfoiesc şi de obicei după ce termin cartea renunţ să o recitesc, dar aceste două cărţi le-aş reciti cu păcere, însă am o memorie bună şi îmi amintesc ce se întâmplă acolo şi chiar dacă am uitat unele scene, pe parcurs mi le amintesc cu toate detaliile, şi eu nu pot să continui dacă ştiu ce va urma. Însă doar primele două volume din serie mi-au plăcut mult, deja parcă în coborâre deplină cărţile au început să-mi displacă. "Regina Damnaţilor" a fost ok, "Povestea Hoţului de trupuri" mi s-a părut punctul în care Lestat şi-a pierdut din farmec, de parcă …

Cartile despotice

Obişnuiesc să-mi petrec mult timp pe bloguri sau site-uri legate cumva de cărţi şi am observat, de altfel ca şi fiecare, un nou trend în publicaţii de peste ocean. Şi anume cărţile gen post-apocaliptic în care nu ştiu ce adolescenţi curajoşi şi bravi salvează omenirea. Da, da, e cam muuult tras de păr ideea asta. Şi tot, cum cred eu, a pornit de la Jocurile Foamei. S-ar fi gândit oamenii, dacă, Collins a făcut atâţia bani cu o carte ce are în prim plan un subiect despotic, ce ce nu să fac şi eu la fel, am World  pe calculator, cred că asta e suficient. Aşa a fost şi cu vampirii în cărţi şi filme, până şi acum se vând şi produc multe filme, seriale sau cărţi cu vampiri, fiindcă se cere. Mulţi susţin că e un fel de Twilight-mania, însă acestă carte a pornit doar vampirii spre o numită categorie de vârstă, în realitate lui Stoker şi Rice îi datorăm faptul că vampirii există şi sunt populari. Dar dacă cu vampirii îţi poţi permite să laşi imaginaţia să-şi facă de cap, făcând vampirii să a…

Hannibal in spatele mastii

Titlul spune totul despre carte. Într-adevăr Hannibal Lecter cunoscut în literatură ca un sociopat criminal în serie, îşi dă jos masca şi prezintă motivele ce l-au dominat. Am fost surprinsă de povestea lui şi evoluţia acţiunii în roman. Dacă în Dragonul roşu mi-l imaginam ca pe un bătrânel plictisit care s-a apucat brusc să omoare oamenii( just for fun), pe parcursul romanului mi-am dat seama că sămânţa răului a încolţit mult mai adânc.
Cartea nu e prea mare, dar foarte complexă, acţiunea se desfăşoară într-o ordine cronologică de la copilăria eroului la adolescenţa târzie. Pe net dacă dai search pe google la Hannibal Lecter, îţi va aprea link-uri care-l descriu ca pe un nebun, sociopat, canibal şi ucigaş în serie. Însă în această carte mi s-a părut mai mult cu tânăr inteligent dominat de motivul lui Nemesis. Şi logic că se lasă condus de răzbunare, însă după părerea mea nu fiindcă dorea să-şi facă dreptate ci cum am şi scris mai sus just for fun. Însă trebuie să recunosc că la o aş…

Peter Hale

Si fiindca continui sa ma uit la Teen Wolf, am dat peste cateva poze cu personajul meu preferat, Peter Hale, dupa el e Stiles si Derek, dar Peter aduce sarcasmul si putina rautate serialului si asta chiar il face interesant.