Treceți la conținutul principal

50 shades of Grey - Sau cum să-ţi omori nişte neuroni

Toată lumea a auzit de cartea asta, şi mare parte din acestă lume i-a dat note mari acestei "cărţi" dacă o putem numi aşa. Mă şi umflă râsul când găseam câte un articol pe internet cu referinţă la ea care spunea, citez "O carte despre o femeie curajoasă care calcă peste standarturile impuse de societate" chiar şi când am scris asta m-a umflat râsul. Cu toate că intuisem ce anume conţine cartea asta, când am a găsit din curiozitatea mea bolnavă nu m-am putut abţine să nu încerc s-o citesc. Puţine cărţi care au trecut prin mâna mea m-au făcut să nu le pot termina, ori că erau grozav de plictisitoare ori penibil de proaste.

Asta e prima oară când am întâlnit o carte şi n-am putut s-o finisez din ambele motive. Chiar şi scenele de sex mi s-au părut mediocre. Întreaga carte nui de fapt o prostie, ridicată la pătrat, înmuţită şi dublată de zeci de ori. Conţine atâtea clişee încât te sufocă toate odată şi trebuie să ai un sistem nervos perfect sau un creier lipsit de circumvoluţiuni ca s-o poţi citi. Descrierea e atât de proastă încât aminteşte de jurnalul unei puştoaice în pubertate. Poate de aceea e atât de populară nu doar la casnice fanteziste în primă criză mijlocie, ci şi l-a adolescente în călduri. Lipsa logicii e bineînţeles prezentă, adică să fim serioşi o fată care până la 20 şi ceva a citit doar romane de dragoste a rămas virgină, n-a auzit nimic de BDSM, este gata să practice cele mai ciudate forme al acestui termen cu un tip pe care-l cunoaşte de câteva săptămâni şi pe care l-a văzut doar de 4 ori, foarte realist si verosimil. Dar ce putem comenta odată ce "cartea" e scrisă după fanteziile unei femei în plină criză mijlocie? Ar fi trebuit să-şi păstreze faneziile pentru ea şi soţul ei.
Şi mie câte odată îmi vine în cap nişte idei neordinare care la moment mi se par geniale, dar mă abţin să le scriu pe hârtie de teama că aş putea să mă trezesc cu un val de oameni la uşa mea care vor dori să mă execute prin ghilotină sau să dorească să mă ardă de vie. Bine că măcar parţial îmi păstrez ideile pentru mine.
2 comentarii

Postări populare de pe acest blog

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…