Treceți la conținutul principal

Furtuna in paradis

Citind cartea asta, mi-am dat seama, că chiar dacă sunt fata, nu-mi plac romanele de dragoste. Auzisem de Sandra Brown, aşa prin treacăt, şi când am primit o carte de a ei, m-am bucurat să am un roman al unei scriitoare contemporane celebre. Şi fiindcă odată când făceam baie cu spumă şi aveam chef de citit, fiind subţirică şi fiindcă avem de ales între cartea asta şi un roman de Jules Verne, m-am gândit că "Furtună în paradis" e mai potrivită pentru o lectură în baie. Aşa că m-am şi apucat de ea, am citi cam jumate apoi plictisită am lăsat-o, dar m-am hotărât s-o termin totuşi.
"Furtună în paradis" are şi bune şi rele. Un lucru bun este descrierea simplă dar totuşi amplă. Însă lucrurile bune aici se termină. Cartea în sine e simplistă, previzibilă, fără intrigă şi de aici şi discernământul lipseşte, personaje sunt puţine şi acelea care sunt, apar episodic, cele principale n-au un contur bine definit. Ian şi Shay sunt prototipul perfect al uni clişeu utilizat des în telenovele, doi îndrăgostiţi ce provin din medii sociale diferite, adică el e preot iar ea un model ce pozează nud, aici e un pic de originalitate. Am impresian că Sandra Brown a scris romanul ăsta fiindcă trebuia să publice ceva, nu fiindcă avea o idee originală sau pur şi simplu dorea să publice ceva funny.
Îmi place să citesc romane care conţin în prim plan îndrăgostiţi, dar bine ar fi dacă ar exista şi ceva mai mult de atât, ceva mai complex care îţi măreşte măcar puţin activitatea creierului.
Recomand acest roman în special celor ce citesc puţin sau adolsecentelor şi casnicelor. E un fel de mini telenovelă pentru acest public.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ultima romantica Regina Maria

 Există un singur bărbat în România și acela e Regina.Contele Charles de Saint-Aulaire

Am un respect foarte mare pentru familia regală a României, însă pentru Regina Maria am o deosebită admirație și dragoste. Era foarte frumoasă, loială inteligentă și cam narcisită, e una din sursele inspiarției mele, confruntată cu cruda realitatea ea totuși a păstrat romantismul unic. De aceea să citesc biografia ei a fost plăcerea supremă. O carte foarte bine scrisă, mi-a plăcut că fiecare capitol începea cu un mic citat, de exemplu. Românii nu sunt o națiune ci sunt o profesieOtto Von Bismarck.

Cartea începe cu nașterea până la decesul reginei, oferind totuși detalii pre și post.
Chiar dacă știam de la școală activitatea familei regale românești în anii primului război modial și după Marea Unire. Nu știam câtă muncă și efort a depus Maria pentru a asigura integritatea graniților țării sale. Cel mai mult mi-a plăcut la cartea asta evoluția vizibilă a Mariei. În adolescență, datorită influenței mame…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…