Treceți la conținutul principal

Furtuna in paradis

Citind cartea asta, mi-am dat seama, că chiar dacă sunt fata, nu-mi plac romanele de dragoste. Auzisem de Sandra Brown, aşa prin treacăt, şi când am primit o carte de a ei, m-am bucurat să am un roman al unei scriitoare contemporane celebre. Şi fiindcă odată când făceam baie cu spumă şi aveam chef de citit, fiind subţirică şi fiindcă avem de ales între cartea asta şi un roman de Jules Verne, m-am gândit că "Furtună în paradis" e mai potrivită pentru o lectură în baie. Aşa că m-am şi apucat de ea, am citi cam jumate apoi plictisită am lăsat-o, dar m-am hotărât s-o termin totuşi.
"Furtună în paradis" are şi bune şi rele. Un lucru bun este descrierea simplă dar totuşi amplă. Însă lucrurile bune aici se termină. Cartea în sine e simplistă, previzibilă, fără intrigă şi de aici şi discernământul lipseşte, personaje sunt puţine şi acelea care sunt, apar episodic, cele principale n-au un contur bine definit. Ian şi Shay sunt prototipul perfect al uni clişeu utilizat des în telenovele, doi îndrăgostiţi ce provin din medii sociale diferite, adică el e preot iar ea un model ce pozează nud, aici e un pic de originalitate. Am impresian că Sandra Brown a scris romanul ăsta fiindcă trebuia să publice ceva, nu fiindcă avea o idee originală sau pur şi simplu dorea să publice ceva funny.
Îmi place să citesc romane care conţin în prim plan îndrăgostiţi, dar bine ar fi dacă ar exista şi ceva mai mult de atât, ceva mai complex care îţi măreşte măcar puţin activitatea creierului.
Recomand acest roman în special celor ce citesc puţin sau adolsecentelor şi casnicelor. E un fel de mini telenovelă pentru acest public.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…