Treceți la conținutul principal

Memoriile unei gheise

De mult îmi doream să citesc cartea asta. Am ştiut că-mi va plăcea, fiindcă Japonia şi cultura sa sunt fascinante şi mereu am dorit să aflu mai multe lucruri despre Ţara Soarelui Răsare. Despre Memoriile unei gheise de Arthur Golden, pot spune cu siguraţă un lucru, evenimentele sunt creaţia minţii autorului, acesta chiar şi la persona I a reuşit să transmită atâta emoţie şi să realizeze o fascinată poveste despre o femeie gheisă.
Părerile occidentalilor despre gheişe sunt foarte superficiale, mulţi nu văd altfel aceste femei decât ca pe nişte curtezane sau prostituate de lux. Însă pentru cei ce au citit cartea cu siguranţă că au înţeles ce anume înseamnă să fii gheisă. Nu e super să fii vândută de proprii părinţi, adusă într-un loc necunoscut şi apoi obligată să munceşti pentru a-ţi achita datoriile, adică banii pentru întreţinere şi cei cu care ai fost vândută. Mai trebuie să porţi haine pantofi şi coafuri incomode. Iar apoi când ai vreo 14 ani ţi se vinde virginitatea cui dă mai mult, iar când mai creşti dacă vrei să scapi de okiya în care trăieşti trebuie să-ţi iei şi un danna. Într-un cuvânt o viaţă de gheişă nu-i deloc uşoară. Şi ele nu trebuiesc confundate cu prostituatele, o gheişă în traducere înseamnă artistă. Ca nişte păpuşi de porţelan pe care şi normal şi le doreau bărbaţii ca fiind întruchiparea frumuseţii perfecte a femeii.
Romanul ne prezită toate tradiţiile ce ţin de viaţa unei gheişe, în paralel şi ceea ce reperezintă o gheişă cu adevărat, ea are pasinuni interzise slăbiciuni, însă trebuie să rămână în primul rând o gheişă.
Mi-a plăcut naratarea, cu toate că nu sunt fana celea la persoana I, de data asta povestea mi sa părut destul de amplă din unghiul unei singure persoane, comparţiile, epitatele şi metafore au fost scrise ingenios şi la subiect. Recomand din tot sufletul această carte, o să vă trezească un val  după val de emoţii. Iar citatul de la sârşit are o filozofie simplă dar subiectivă şi logică a veţii.
"Dar acum ştiu că lumea noastră nu e cu nimic mai durabilă decât un val care se ridică din ocean. Oricare ar fi chinurile şi triumfurile noastre , oricât de mult am suferi , mult prea curând se împrăştie toate , ca tuşul prea subţire pe hârtie."
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…