Treceți la conținutul principal

Dragonul Rosu de Thomas Harris

Şi fiindcă trebuie să-mi ocup creierul şi cu lucruri mai serioase decât cele prezentate în postarea anterioară. Am decis să citesc nişte romane foarte lăudate, scrise de Thomas Harris. Până acum am citit doar "Dragonul Roşu" şi acum sunt absolut sigură că am să citesc toate cărţile de care voi face rost scrise de acest autor.
Cărţile de groază au asupra mea doar o stare de atenţie maximă la ce se întâmplă cu protagoniştii, nici decum frică, de aceea prefer să citesc acest gen decât să-l urmăresc, fiindcă pe ecran rareori îşi face efectul.
 Domnul Harris descrie cu amătunte cum s-a petrecut fiecare asasinat, ba chiar îi oferă criminalului câteva capitole, şi astfel discernământul operei nu are loc spre final prin prinderea asasinului şi descoperirea indentităţii sale, ci prin felul în care acesta este prins. A fost foarte interesant să citesc capitolele date, autor de luminează asupra motivelor criminalului, copilaria grea, abandonul, umilinţele. Dacă Thomas Harris a încercat să-mi provoace milă prin aceste capitole, însă mie nu mi-a provocat decât dezgust. Duc aici o paralelă cu penultimul roamn de groază citit. "Carrie" de Stephen King. Dacă spre sfârşitul acestuia în cap aveam doar un singur gând. Bravo, Carrie! Acum nu uita să-i omori si pe ei...". Carrie chiar şi înfăţişată doar în sânge, până la final, mi-a fost milă de ea şi mi-a părut rău că aşa s-a sfârşit totul. În "Dragonul Roşu" însă nebunia asasinului n-a făcut decât să-l prezine ca pe un personaj dezgustător ai cărui acţiuni sunt lipsite de logică. Şi pentru mine a continuat să rămână sub vechea sa poreclă "Zâna Măseluţa", pe de altă parte mi-a plăcut că autorul a făcut practic o paralelă invizibilă, dar palpabilă dintre Zâna Măseluţă şi Hannibal Lecter, ultimul mi s-a părut un geniu perfect al răului, dar tot un pămpălău, odată ce a fost prins, o să văd pe parcurs dacă îmi voi schimba părerea actuală despre dânsul. Acum citesc "Hannibal în spatele măştii" şi sunt un pic confuză, dar mă rog am citit doar primele şase pagini.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…