Treceți la conținutul principal

Dragonul Rosu de Thomas Harris

Şi fiindcă trebuie să-mi ocup creierul şi cu lucruri mai serioase decât cele prezentate în postarea anterioară. Am decis să citesc nişte romane foarte lăudate, scrise de Thomas Harris. Până acum am citit doar "Dragonul Roşu" şi acum sunt absolut sigură că am să citesc toate cărţile de care voi face rost scrise de acest autor.
Cărţile de groază au asupra mea doar o stare de atenţie maximă la ce se întâmplă cu protagoniştii, nici decum frică, de aceea prefer să citesc acest gen decât să-l urmăresc, fiindcă pe ecran rareori îşi face efectul.
 Domnul Harris descrie cu amătunte cum s-a petrecut fiecare asasinat, ba chiar îi oferă criminalului câteva capitole, şi astfel discernământul operei nu are loc spre final prin prinderea asasinului şi descoperirea indentităţii sale, ci prin felul în care acesta este prins. A fost foarte interesant să citesc capitolele date, autor de luminează asupra motivelor criminalului, copilaria grea, abandonul, umilinţele. Dacă Thomas Harris a încercat să-mi provoace milă prin aceste capitole, însă mie nu mi-a provocat decât dezgust. Duc aici o paralelă cu penultimul roamn de groază citit. "Carrie" de Stephen King. Dacă spre sfârşitul acestuia în cap aveam doar un singur gând. Bravo, Carrie! Acum nu uita să-i omori si pe ei...". Carrie chiar şi înfăţişată doar în sânge, până la final, mi-a fost milă de ea şi mi-a părut rău că aşa s-a sfârşit totul. În "Dragonul Roşu" însă nebunia asasinului n-a făcut decât să-l prezine ca pe un personaj dezgustător ai cărui acţiuni sunt lipsite de logică. Şi pentru mine a continuat să rămână sub vechea sa poreclă "Zâna Măseluţa", pe de altă parte mi-a plăcut că autorul a făcut practic o paralelă invizibilă, dar palpabilă dintre Zâna Măseluţă şi Hannibal Lecter, ultimul mi s-a părut un geniu perfect al răului, dar tot un pămpălău, odată ce a fost prins, o să văd pe parcurs dacă îmi voi schimba părerea actuală despre dânsul. Acum citesc "Hannibal în spatele măştii" şi sunt un pic confuză, dar mă rog am citit doar primele şase pagini.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ultima romantica Regina Maria

 Există un singur bărbat în România și acela e Regina.Contele Charles de Saint-Aulaire

Am un respect foarte mare pentru familia regală a României, însă pentru Regina Maria am o deosebită admirație și dragoste. Era foarte frumoasă, loială inteligentă și cam narcisită, e una din sursele inspiarției mele, confruntată cu cruda realitatea ea totuși a păstrat romantismul unic. De aceea să citesc biografia ei a fost plăcerea supremă. O carte foarte bine scrisă, mi-a plăcut că fiecare capitol începea cu un mic citat, de exemplu. Românii nu sunt o națiune ci sunt o profesieOtto Von Bismarck.

Cartea începe cu nașterea până la decesul reginei, oferind totuși detalii pre și post.
Chiar dacă știam de la școală activitatea familei regale românești în anii primului război modial și după Marea Unire. Nu știam câtă muncă și efort a depus Maria pentru a asigura integritatea graniților țării sale. Cel mai mult mi-a plăcut la cartea asta evoluția vizibilă a Mariei. În adolescență, datorită influenței mame…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…