Treceți la conținutul principal

Cartile despotice

Obişnuiesc să-mi petrec mult timp pe bloguri sau site-uri legate cumva de cărţi şi am observat, de altfel ca şi fiecare, un nou trend în publicaţii de peste ocean. Şi anume cărţile gen post-apocaliptic în care nu ştiu ce adolescenţi curajoşi şi bravi salvează omenirea. Da, da, e cam muuult tras de păr ideea asta. Şi tot, cum cred eu, a pornit de la Jocurile Foamei. S-ar fi gândit oamenii, dacă, Collins a făcut atâţia bani cu o carte ce are în prim plan un subiect despotic, ce ce nu să fac şi eu la fel, am World  pe calculator, cred că asta e suficient. Aşa a fost şi cu vampirii în cărţi şi filme, până şi acum se vând şi produc multe filme, seriale sau cărţi cu vampiri, fiindcă se cere. Mulţi susţin că e un fel de Twilight-mania, însă acestă carte a pornit doar vampirii spre o numită categorie de vârstă, în realitate lui Stoker şi Rice îi datorăm faptul că vampirii există şi sunt populari. Dar dacă cu vampirii îţi poţi permite să laşi imaginaţia să-şi facă de cap, făcând vampirii să arate şi acţioneze după bunul tău plac, într-o carte despotica trebuie să fii foarte atent la desfăşurarea acţiunii şi felul în care acesta este prezentată. E evident că ai nevoie de ceva cunoştinţe în politică, sociologie, istorie etc.
Am citit destule cărţi, a cărui acţiune are loc într-un viitor post-apocaliptic, şi foarte puţine dine ele s-au descurcat. Jocurile Foamei de Suzanne Collins, mi s-a părut reuşită, mai ales că pare realistică din unele aspecte, dependenţa(în special a nord-americanilor) de reality-show-ri. Ceea ce nu mi-a plăcut a fost spaţiul mărginit în care se petrece acţiunea. la începutul cărţii ni se spune că o mare parte din teritoriul vechei noastre planete a fost inudat sau distrus, şi atât, nici un detaliu în plus, toată lumea a dispărut numai americanii trăiesc, ce dracu s-a întâmplat cu puterea Europei? Cu imensa Asie? Deşerturile Africii, au fost şi ele inundate? Să nu uităm de insulele din Oceania, Australia. Ăsta a fost marele minus al cărţii, în Jocul lui Ender de Orson Scott Card, autorul ne explică nu detaliat, dar destul de bine ce e cu omenirea întreagă. Însă dacă Hunger Games, m-a enervat din ignoranţa autoarei faţa de restul lumii, altele pur şi simplu mi-au provocat dezgust total faţă de prostia unora. The Selection de Keira Cass, Eve de Anna Carey şi Vrajitor si Vrajitoare de James Patterson, cărţile astea toate trei sunt diferite, dar au atât de multe clişee în comun şi situaţi, personaje şi poveste lipsită de logică, încât dacă stau să mă gândesc sunt identice.The Selection: Deci o să încep cu prima, faptul că tot acţiunea romanului are cumva legătură cu o luptă între fete pentru inima prinţului unui nou stat din cer căzut, în timp ce sunt urmărite de toată ţara. Mi se pare o copiere exagerată după HG, şi un subiect total nerealist.Eve: Dacă Collins , are bunul simţ şi mai pomeneşte măcar într-o propoziţie de restul lumii, Carey nici măcar o aluzie, doar că a fost nu ştiu ce molimă, pe care nici un doctor în genetică n-a putut-o opri, şi astfel au fost exterminaţi circa 98% din populaţie(dacă nu mă înşel). Şi restul de 2% tocmai în America au nimerit, adică Noua Americă, în primul rând, subliniez, că autoarea nu prea cunoaşte istorie, dacă ar şti, atunci îi era cunoscut faptul că Europa, aşa micuţă cum e, a suferit de Moartea neagră prin anii 1300-1400, un vraci de atunci n-avea cunoştinţele elementare, ale unui student la medicină în primul curs din ziua de azi.


 Şi totuşi n-au murit chiar aşa de mulţi oameni, ca în carte. Mă îndoiesc că lumea poate atinge o cifră atât de mare în decesuri,  despre orice boală s-ar vorbi, mai ales că medicina a progresat atât de mult. Al doilea fapt care m-a făcut să râd, cât de dramatic n-ar fi descris autoarea peisajul, politica dusă de rege pentru creşterea natalităţii. Mai întâi se juca cu fetele de şcoala, şi apoi după ce absolveau le închideau într-o cameră ciudată unde le însărcinau cu fertilizare in vitro. Întrebarea mea este, de ce dracu să le înveţi diferite chesti, dacă tot ai decând să le foloseşti ca uter? Nu e mai bine dacă tot duci o politică atât de agresivă să le pui să nască îndată ce au menstruaţie, şi să le insufli asta, că e cea mai mare onoare să fi mama şi că e spre binele omenirii, decât să le faci o surpriză în noaptea absolvirii? Da, uneori şi eu mă sperii de gândurile mele. Ah, da, şi cine are grijă de atâţia bebe? Dacă într-u viitor cineva ar proceda exact ca în carte(mă refer la rege) atunci respectivul n-ar fi prea deştept. Ah da şi favorita este Vrajitor şi Vrăjitoare, am atâtea de spus despre cartea asta încât mă tem că n-o să mai apuc să dorm diseară, deci o să încerc să scriu cât mai succid. Nu ştiu cum a apărut un guvern care vânează vrăjitoare, exact ca-n secolul 17, şi importat, nu vânează vrăjitori experimentaţi adulţi, ci adolescenţi care habar n-au că sunt vrăjitori, păi da ăia sunt mai de de temut, mai groaznici. 

Se pare că lumea e total de acord cu asta, nimeni nu pare să se împotrivească, nici măcar părinţii, care ştiu că vor veni după copii lor, îi vor aresta şi tortura, dar n-au degând să facă nimic cu asta, nici măcar să-i preîntâmpine. Să-i înveţe ceva să poată şi ei să se apere, sau de ce nu să fugă? Nu ştiu cum alţii, dar părinţii mei, să ştie că urmeză să fiu arestată pentru că sunt vrăjitoare, ar face orice ca să mă protejeze, măcar m-ar învăţa câte ceva despre puterile mele. Băi, să ştiu că asta urmează să păţească un cunoscut de al meu, cu care am schimbat doar două cuvinte, aş avea bunul simţ să-l preîntampin. Însă părinţi celor doi fraţi din carte preferă să le facă o surpriză, şi-i lasă în plata domnului, că ce se poate întâmpla? Da, ei doi sunt şpeşel şi organizează o revoltă a puştanilor în închisoare, şi adulţii sunt pur şi simplu terorizaţi de nişte mucoşi ce fac scamatorii. Na, să spune că lumea urăşte atât de mult vrăjitorii şi le place să se uite cum sunt executaţi copii, asta în secolul 21, dar când însă-şi ideologul face vrăji chiar sub nasul tău, şi tu nu îţi pui nici măcar jumătate de semn de întrebare? E absolut ok, să căspeşti copii vrăjitori în timp ce tu eşti unul, o faci pentrucă ăăă.... F*ck logic, de aia. E ca şi cum Hitler ar fi fost evreu ar fi demonstrat-o în public şi totuşi ar fi dus până la urmă războiul. 

Am mai auzit de nişte cărţi la fel de geniale, cum că în viitor este interzis să iubeşti şi cineva alege cu cine să te căsătoreşti, sau că dispar adulţi şi rămân numai adolescenţii şi copii, bieţii fără net :). Mai este o carte Divergent, nu prea ştiu ce se întâmplă acolo, mulţi o laudă sper să-şi merite laudele, mie mi se pare ca subiectul n-are nici un sens, n-am citit-o ştiu doar din recenzii şi descrieri. Şi în sfârşit ajung la final, concluzia este simplă, astăzi oricine care are un pic de imaginaţie, sau minte cât să plagieze ceva, poate scrie o carte. Lucru tragic, eu personal cred că te apuci se scris ceva când nu numai ai o idee originală şi interesantă, ci şi un mesaj bun, o idee ce are să schimbe modul de a privi lucruile a cititorului, sau măcar să-i provoace plăcerea de a citi ceva bun.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Ora vrajitoarelor

A trecut ceva timp de când n-am mai citit ceva de Anne Rice, acum câţiva ani, când i-am descoperit cărţile eram pur si simplu, total pasionată de lecturalor. Mă refer la seria "Cronicile vampirilor", unele cărţi din serie m-au marcat, şi puţine cărţi au avut acest efect asupra mea. "Interviu cu un vampir" şi "Vampirul Lestat" mi-au plăcut atât de mult încât şi astăzi din când în când le răsfoiesc şi de obicei după ce termin cartea renunţ să o recitesc, dar aceste două cărţi le-aş reciti cu păcere, însă am o memorie bună şi îmi amintesc ce se întâmplă acolo şi chiar dacă am uitat unele scene, pe parcurs mi le amintesc cu toate detaliile, şi eu nu pot să continui dacă ştiu ce va urma. Însă doar primele două volume din serie mi-au plăcut mult, deja parcă în coborâre deplină cărţile au început să-mi displacă. "Regina Damnaţilor" a fost ok, "Povestea Hoţului de trupuri" mi s-a părut punctul în care Lestat şi-a pierdut din farmec, de parcă …