Treceți la conținutul principal

Hannibal in spatele mastii

Titlul spune totul despre carte. Într-adevăr Hannibal Lecter cunoscut în literatură ca un sociopat criminal în serie, îşi dă jos masca şi prezintă motivele ce l-au dominat. Am fost surprinsă de povestea lui şi evoluţia acţiunii în roman. Dacă în Dragonul roşu mi-l imaginam ca pe un bătrânel plictisit care s-a apucat brusc să omoare oamenii( just for fun), pe parcursul romanului mi-am dat seama că sămânţa răului a încolţit mult mai adânc.
Cartea nu e prea mare, dar foarte complexă, acţiunea se desfăşoară într-o ordine cronologică de la copilăria eroului la adolescenţa târzie. Pe net dacă dai search pe google la Hannibal Lecter, îţi va aprea link-uri care-l descriu ca pe un nebun, sociopat, canibal şi ucigaş în serie. Însă în această carte mi s-a părut mai mult cu tânăr inteligent dominat de motivul lui Nemesis. Şi logic că se lasă condus de răzbunare, însă după părerea mea nu fiindcă dorea să-şi facă dreptate ci cum am şi scris mai sus just for fun. Însă trebuie să recunosc că la o aşa copilărie traumatizantă probabil şi eu aş fi putut acţiona la fel dacă eram în locul lui Hannibal Lecter. Şi aici atenţie spoilers. Care dintre noi nu s-ar fi transformat în nişte criminali nebuni când, părinţii sunt ucişi sub ochii tăi la mai puţin de 10 ani, şi nu doar atât oamenii care fac parte din personalul familei tale sunt şi ei ucişi cu cruzime, încât vezi creerii dascălului tău pe zăpadă. Şi asta nu e tot eşti răpit de nişte trăufăcători, care-ţi jefuiesc casa şi mai târziu îşi omoară şi mănâncă sora mai mică, iar tu nu poţi face nimic, fiindcă e plin război mondial şi nimănui nui pasă de un băiat de origine aristrocrată, când e în vogă revoluţia bolşevică.  End of  the sopilers. Waw, am spus mai mult decât am vrut.
Ajung la concluzia că poate trumele din copilărie îi justifică omorurile violente din adolescenţă, când se răzbună, dar nicidecum uciderea altor oameni complet nevinovaţi. Recomand cartea asta celor care pot citi cu o indiferenţă scenele dure de omor, fiindcă sincer dacă citeam cartea asta cu vreo patru ani în urmă, probabil aş fi avut coşmaruri, dar după ce am citit seria Cronicilor Vampirilor de Anne Rice, am devenit imună şi mă îndoiesc că ceva mă mai poate speria într-o carte.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…