Treceți la conținutul principal

Extraterestri exista

Influenţată de filmele cu acest subiect pe care le-am privit în ultimul timp, am decis sa scriu un articol despre extraterestrii. În primul rând vreau să spun că sunt extrem de sceptică, şi mă bazez pe zicală. Nu cred până nu văd. Şi nu, pentru mine nişte poze sau clipuri cu origine dubioasă nu reprezintă o dovadă, nu văd cum un lampion luat de vânt sau un avion sau elicopter luminat este dovadă că există o o specie inteligentă extra planetară.
Astăzi am un mare chef să fac cu ou şţi oţet acest subiect controversat, de aceea titlul are rol de pamfelt şi voi folosi fiecare mit legat de extraterestrii pe care-l cunosc ca să demonstrez cât lipsă de logică şi imaginaţie uimitoare au dat dovadă cei care au lansat aceste mituri.
În primul rând să ne gândim puţin la minunatele OZN-uri, construcţia lor pare miraculoasă, bineînţeles o tehnica avansată după care ele au fost proiectate. Nu contează că am cunoştinţe mediocre legate de spaţiu, dar ştiu fizica elementară şi în clasa cincea am învăţat un lucru numit gravitaţie şi nu trebuie să fiu mare fizician ca să-mi dau seama că structura farfuriilor zburătoare face imposibilă despărţirea ei de câmpul gravitaţional al oricărei planete. De multe ori am observat prin filme că acest vase, ce au fugit din chiuveta încărcată, se rotesc, ceea ce mă face să presupun că extratereştrii n-au sânge,  apoi cum altfel ar rezista rotaţiilor, sunt sigură dacă cineva are curajul şi se pune într-o centrifugă, ori va fi aruncat brutal din ea, ori nu a ieşi întreg de acolo.
Primăvara trecută(dacă nu mă înşel) am urmărit un documentar foarte interesant, nu-mi păsa că sunt singură acasă pe noapte şi că mai era si vineri 13, nefiind superstiţioasă am rămas foarte curioasă şi intrigată când după ce am apasat zeci de ori pe telecomandă am dat peste un post de televiziune dubios cu documentare retardate, am avut de mai multe ori ocazia să mă conving de acest lucru. Deci, nu aveam prea multe variante pe care să le aleg, aşa că am rămas la documnetarul ăla.
Chiar şi atunci când ignoram ştirile despre vreun OZN şi subiectul dat mă lăsa rece, totuşi am râs cu lacrimi până s-a sfârşit. Însă cam asta ar fi fost reacţia unui om la toate porcăriile ale expuse de vocea aia răguşită şi muzica de bas.
Documnetarul era despre apariţia obiectelor zburătoare neidetificate şi cele mai celebre cazuri de interacţiune dintr noi şi verzele spaţiale, cazul de la Roswell de anii 40 şi răpirile oamenilor, de către o civilizaţie care a inventat nave spaţiale dar a uitat de haine.
Erau foarte multe persoane care susţineau că au fost răpiţi, uni au scris şi o carte despre aventura spaţială, bineînţeles doar pentru a distribuii informaţiile. De aici am tras o concluzie atât de evidentă încânt irită prin evidenţa ei. Extratereştri au o slăbiciune pentru americani, dar nu-i putem învinui de rasism sau şovinism, doar sunt o specie superioară. :)
Revin la Incidentul din Roswell, sunt sute de de scriitori şi experţi în diferite domenii care afirmă sus şi tare că atunci a avut loc un accident şi extratereştrii au avut o aterizare forţată pe Pământ ceea ce le-a cauzat moartea, aceşti oameni fac seminare şi scriu în continuu câte o carte, bineînţeles nu fac asta gratuit.
Părerea acestor experţi este că guvernul american a ascuns acest caz ieşit din comun, de ce? Ei bine ca să evite o panică, nu ştiu cum vouă dar mie mi se pare o scuză cam deplasată, ce panică? Orice guvern cu mintea la cap ar fi spus informaţia imediat lumii întregi, na! s-au fi sinucis vreo câţiva crezând că-i sfârşitul alţi ar fi avut vreun atac de panică, dar până la urmă omenirea s-ar fi înpăcat cu ideea.
Şi de ce extratereştriii ţin neapărat să rămână ascunşi? Odată ce s-au compromis la Roswell? Normal ar fi să facă legătura cu noi, dacă tot răpesc specimentele noastre sunt sigură că dacă s-ar arăta prietenoşi. Oamenii ar împărţi cu bucurie toate cunoştinţele acumulate.
De ce s-ar ascunde, nu suntem noi o specie chiar atât de înapoiată, adică pe Lună au ajuns oameni, şi se fac planuri şi pentru Marte.
Şi de ce neapărat ei ar dori să ne acapareze, la ce le trebuie planeta asta infectă şi poloată? Deci să persupunem că ar dorii să ne cucerească, deci în loc să se plimbe admirând pajişti ar putea lua legătura cu noi, prefăcânud-se paşnici apoi după ce ne-ar studia tot armamentul şi ar căpăta încredere, ar putea atunci să ne subjunge şi să ne exploateze ca forţă de muncă. Sper că ne le-am dat nici o idee :)
Sfârşesc prin a adăuga, ştim cu toţii că Universul e infinit, că mai sunt miliarde de galaxii, nu mai vorbesc de sisteme solare , şi pe oriunde ar putea exista viaţă, totuşi, uităm că pentru formarea vieţi sunt necesare la fel miliarde de condiţii, atmosfera, planetei, temperatura, elemente chimice importante, viteza de rotaţie, sateliţii... şi aşa mai departe. Deci risc să presupun că Pâmântul e acel caz dintre miliarde, norocos să întrunească toate aceste condiţii.
Oricât de enervant e subiectul e tot odată şi deosebit de amuzant, de aceea savurez filme ca Star Trek, unde oamnii îşi arată egoismul şi de aceea doar ei apar în fiecare cadru şi sunt superiori într-o oare care măsură celorlanţi. Totuşi îmi plac efectele specilale ale ultimilor două filme, dar şi creativitate, specile de extratereştri care au o anatomie asemănătoare cu a omului, cred că dacă ar există o altă specie ne-terstră pentru a urca pe scara evoluţie ar avea nevoie de acestă anatomie.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Peter Hale

Si fiindca continui sa ma uit la Teen Wolf, am dat peste cateva poze cu personajul meu preferat, Peter Hale, dupa el e Stiles si Derek, dar Peter aduce sarcasmul si putina rautate serialului si asta chiar il face interesant.






















Temă pentru acasă-recenzie

Am avut un conflict interior cu propria persoană să scriu sau nu recenzia la romanul dat, până la urmă mi-am luat inima în dinţi şi am considerat că trebuie s-o fac.
Chiar dacă citesc cărţi fantasy, lucru pe care eu personal îl apreciez cel mai mult la una, este valabilitatea în raport cu lumea reală, şi modul în care sunt construite personajele. N-am putut găsi asta în "Tema pentru acasă", la ce laude am auzit despre ea, aveam aşteptări mari, însă e o care supra-apreciată. O încercare eşuată de a introduce o poveste de dragoste într-o perioadă istorică tragică. Ştiţi atitudinea mea faţă de îndrăgostiţi incurabili, dar de data asta chiar nu am dorit să mă leg de ei.
Primul capitol este impresionat şi înduioşător, însă cum începe acţiunea, tot farmecul se spulberă.
Cel mai mult m-a enervat personajele principale, mai ales Maria, oh aş avea multe să spun acestei fete.
Şi atenţie spoilers
Fată ce abia termină liceul, (îndrăgostită de profesorul ei de română), care e deportat un…

Ghidul autostopistului galactic

Nici nu mai știu de când m-am apucat de cartea asta. Cred că undeva la începutul lui ianuarie, dar cum aveam pe atunci sesiunea. Plus că cartea-i uriașă. Deci a fost destul de greu să mă lupt cu textul lung și încâlcit. Douglas Adams e un fel de Jonathan Swift al genului sci-fi. Nu poţi lua în serios cartea asta, dar e imposibil s-o ignori.
Sincer nu am crezut că o să-mi placă atât de mult, părea la început(de fapt și acum) un non-sens total.
Dacă la început, mai merge cum mai merge acțiunea cărții. Spre final, autorul rupe firul acținunii, îl încâlceste bine și-l aruncă peste cititor, să se descurece singur. De aia, am avut de câteva ori nevoia să recitesc pagini întregi pentru a înțelege, ce naiba se petrece. Adams e un trickster desăvârşit, lasă soarta unor personaje la voia întâmplării, parcă uitând de ele. De aceea pot doar face teorii ce s-a întâmplat cu ele. Așa puțin cartea m-a lăsat în ceață, lucrurile ce păreau deznodământul suprem al întregii cărți, și pe care parcă se baz…