Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2013

Cum o ducem cu Bac-ul?

Nu cred că trebuie să fii proroc că să ştii răspunsul la această întrebare. Mai ales când în ultimele zile cred că cu toţii am înţeles cât de pregătiţi sunt absolvenţii pentru examenul vieţii.

E incredibil câtă frustrare şi nesimţire pot avea unii oameni, în caz că nu a-ţi înţeles mă refer la protestatarii absolvenţii, care indignaţi au scandat în stradă, (la propriu) că n-au cum să copie la Bac şi că nu vor camere de luat vederi. O domnişoară s-a plâns că i se distruge viaţa şi că nu poate învăţa tot materialul într-un singur an. În primul rând, înainte să scoţi foc pe nări, am să spun că şi eu sunt acum a-12-a. Nu că eu aş fi super încântată că voi fi filmată şi scanată ca o teroristă, dar datorită empatiei pe care printr-o minune o posed, înţeleg necesitatea acestor măsuri.
Ştim cu toţii ce se făcea la Bac, cât de josnic şi murdar era examenul dat, unde nu ţi se evalua cultura ta generală ci cât de gros ţie buzunarul. Şi acum în sfârşit se face ceva palpabil pentru a distruge aces…

Insurgent

Am terminat aseară, şi abia aşteptam să scriu recenzia.
Despre carte: Tris Prior continua sa-i salveze pe cei pe care ii iubeste si pe ea insasi, in timp ce cauta raspunsuri la intrebari sfasietoare despre durere si iertare, identitate si loialitate, politica si iubire. Pentru Tris, ziua initierii ar fi trebuit sa reprezinte o victorie si sa fie sarbatorita alaturi de cei din factiunea aleasa; in schimb, ziua se sfarseste cu orori de nedescris. Razboiul bate la usa, in timp ce conflictele dintre factiuni si ideologii se extind cu repeziciune. Si in vremuri de razboi, se formeaza tabere, se dezvaluie secrete, iar alegerile devin irevocabile si dure. Transformata de propriile sale decizii, dar si de durerea sufleteasca si de sentimentul de vinovatie, Tris trebuie sa-si accepte Divergenta, chiar daca nu stie ce ii rezerva viitorul.

"Insurgent" mi-a plăcut mai mult decât primul volum al trilogiei, fiindcă chiar dacă are cam acelaşi număr de pagini, cartea are mult mai multă acţi…

Eragon

O să încep prin faptul că mi-am dorit să citesc cartea asta de când eram mică şi abia morfăiam ceva despre genul fantasy, nu ştiam nimic despre ea, pur şi simplu o curiozitate nestăpânită învăluia subiectul acestei cărţi. Şi iată că în sfârşit am citit-o, de fapt să fiu sinceră am finisat-o încă din septembrie, dar lenea bat-o vina, n-am scris nici o recenzie, cu toate că eram foarte încântată de aceasta carte.

Am dat peste ea când aveam chef de genul fantasy, (de preferat situat într-o lume la fel fantastică).
în principiu în Eragon găseşti clişeele obişnuite din cărţi, un băiat orfan într-o zi află că el e şpăşăl că poate să învingă pe cel mai înfiorător villian cunoscut de istoria acelor pământuri. Am înghiţit însă aceste clişee, şi m-am concentrat pe poveste. Eragon este un tânăr ce găseşte o piatră albastră, care se dovedeşte a fi oul unui dragon. Asta m-a intrigat, nu pot să exprim cât îmi plac dragonii, îmi plac atât de tare încât la testele psihologice de la şcoală, când treb…

320 de pisici negre

Chiar ieri finisasem "Bună seara Melania!" şi deja astăzi am reuşit să termin al treilea roman din seria Melania Lupu al minunatei scriitoare Rodica Ojog-Braşoveanu. "320 de pisici negre", este mai mult decât puteam spera, inegalabila Melania Lupu m-a şocat şi de data asta, nu pur şi simplu a reuşit să scape de ananghia în care nimerise la sârşitul romanul, mai mult de atât, folosindu-şi imaginaţia şi inteligenţa extraordinară aceasta a convertit totul în favoarea ei adaptându-se situaţie în care se afla.

E hotărât faptul, Melania Lupu e personajul meu preferat din toate câte am întâlnit. Este o hoață fără să fure, o escroacă fără să înșele... este acel personaj care, deși încalcă repetat legea, o face cu atâta candoare și inteligență încât farmecă cititorul. Maiorul Cristescu are „norocul” de a ancheta cazurile în care Melania este implicată, şi până şi el un profesionist este fascinat de năzdrăvăniile ei.
Am râs ţinându-mă de burtă citind cartea asta, are 300 de…

A Poison Tree

I was angry with my friend: I told my wrath, my wrath did end. I was angry with my foe: I told it not, my wrath did grow.
And I watered it in fears, Night and morning with my tears; And I sunned it with smiles, And with soft deceitful wiles.
And it grew both day and night, Till it bore an apple bright. And my foe beheld it shine. And he knew that it was mine,
And into my garden stole When the night had veiled the pole; In the morning glad I see My foe outstretched beneath the tree

Cianura pentru un suras/ Buna seara, Melania!

Încerc pe cât e de posibil să-mi demonstrez patriotismul citind cărţi din literatura română, dar cât de mult nu l-aş iubi pe Liviu Rebreanu nu pot să citesc la nesfârşit cărţi cu tematică ţărănească, poate de asta foarte puţin se citeşte la noi, când ni se bagă pe gât doar un tip de cărţi, cu acelaşi subiect şi personaje.
În căutarea cărţilor care să-mi fie pe plac , am dat peste cărţile minunate scriitoare românce Rodica Ojog-Braşoveanu.
Am lăudat mult cărţile lui Thomas Harris, şi de când le-am citit am înţeles că-mi plac cărţile poliţiste, chiar dacă cărţile Rodicăi Ojog-Braşoveanu sunt cu totul diferite de cele a le lui Harris, şi totuşi mi-au plăcut.
Melania Lupu a fost personajul meu preferat încă de la început, perfect construit cu o personalitate complexă, iar ideile ei ex-tra-or-di-na-re. Melania este un geniu, gândeşte neordinar, iar împrenună cu prietenul său motanul Mirciulică, formează o echipă interesantă. Cele două volume într-o singură carte, continuă povestea Melanie…