Treceți la conținutul principal

Eragon

O să încep prin faptul că mi-am dorit să citesc cartea asta de când eram mică şi abia morfăiam ceva despre genul fantasy, nu ştiam nimic despre ea, pur şi simplu o curiozitate nestăpânită învăluia subiectul acestei cărţi. Şi iată că în sfârşit am citit-o, de fapt să fiu sinceră am finisat-o încă din septembrie, dar lenea bat-o vina, n-am scris nici o recenzie, cu toate că eram foarte încântată de aceasta carte.

Am dat peste ea când aveam chef de genul fantasy, (de preferat situat într-o lume la fel fantastică).
în principiu în Eragon găseşti clişeele obişnuite din cărţi, un băiat orfan într-o zi află că el e şpăşăl că poate să învingă pe cel mai înfiorător villian cunoscut de istoria acelor pământuri. Am înghiţit însă aceste clişee, şi m-am concentrat pe poveste. Eragon este un tânăr ce găseşte o piatră albastră, care se dovedeşte a fi oul unui dragon. Asta m-a intrigat, nu pot să exprim cât îmi plac dragonii, îmi plac atât de tare încât la testele psihologice de la şcoală, când trebuia să desenăm creaturi fantastice, eu mereu desenam dragoni, practic asta e slăbicunea mea, cred sincer că îmi voi găsi fericirea deplină când îmi voi avea un dragon, de preferabil să fie doar cu un singur cap, aşa din principiu.
Deci ne întoarcem la oile noastre, adică la o singură oaie. Mi-a plăcut de Eragon nu întra atât încât să mă dau peste cap, dar ca personajul ce reprezintă un erou e destul de bun.
 De fiecare dată când mă apuc de o serie de genul când apare un erou de ăsta care e atât de special, caut şi o personalitate specială, eu una nu cred că aşa pe tam nesam cineva devine special doar pentru că... aşa trebuie. După logica unor scriitori, de aceea m-a enervat dorinţa de răzbunare a lui Eragon şi faptul că nici nu s-a obosit să se gândească ce face după, mă rog e un copil însă dacă e şpăşăl să fie până la urmă.

De dragonul lui, Saphira mi-a plăcut mai mult, mai ales faptul că autorul nu a făcut-o doar o fiară fioroasă şi puternică, ci o creatură inteligentă capabilă să simntă şi să fie incredibil de loială. Sper ca seria să evolueze în următoarele romane fiindcă subiectul e extrem de interesant.
Puteţi găsi cartea chiar aici pe Bestseller. md
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…