Treceți la conținutul principal

Eragon

O să încep prin faptul că mi-am dorit să citesc cartea asta de când eram mică şi abia morfăiam ceva despre genul fantasy, nu ştiam nimic despre ea, pur şi simplu o curiozitate nestăpânită învăluia subiectul acestei cărţi. Şi iată că în sfârşit am citit-o, de fapt să fiu sinceră am finisat-o încă din septembrie, dar lenea bat-o vina, n-am scris nici o recenzie, cu toate că eram foarte încântată de aceasta carte.

Am dat peste ea când aveam chef de genul fantasy, (de preferat situat într-o lume la fel fantastică).
în principiu în Eragon găseşti clişeele obişnuite din cărţi, un băiat orfan într-o zi află că el e şpăşăl că poate să învingă pe cel mai înfiorător villian cunoscut de istoria acelor pământuri. Am înghiţit însă aceste clişee, şi m-am concentrat pe poveste. Eragon este un tânăr ce găseşte o piatră albastră, care se dovedeşte a fi oul unui dragon. Asta m-a intrigat, nu pot să exprim cât îmi plac dragonii, îmi plac atât de tare încât la testele psihologice de la şcoală, când trebuia să desenăm creaturi fantastice, eu mereu desenam dragoni, practic asta e slăbicunea mea, cred sincer că îmi voi găsi fericirea deplină când îmi voi avea un dragon, de preferabil să fie doar cu un singur cap, aşa din principiu.
Deci ne întoarcem la oile noastre, adică la o singură oaie. Mi-a plăcut de Eragon nu întra atât încât să mă dau peste cap, dar ca personajul ce reprezintă un erou e destul de bun.
 De fiecare dată când mă apuc de o serie de genul când apare un erou de ăsta care e atât de special, caut şi o personalitate specială, eu una nu cred că aşa pe tam nesam cineva devine special doar pentru că... aşa trebuie. După logica unor scriitori, de aceea m-a enervat dorinţa de răzbunare a lui Eragon şi faptul că nici nu s-a obosit să se gândească ce face după, mă rog e un copil însă dacă e şpăşăl să fie până la urmă.

De dragonul lui, Saphira mi-a plăcut mai mult, mai ales faptul că autorul nu a făcut-o doar o fiară fioroasă şi puternică, ci o creatură inteligentă capabilă să simntă şi să fie incredibil de loială. Sper ca seria să evolueze în următoarele romane fiindcă subiectul e extrem de interesant.
Puteţi găsi cartea chiar aici pe Bestseller. md
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…