Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2013

In my playlist +

Cărţi, filme şi muzică bună cu asta plănuiesc eu să-mi petrec ultima lună a lui 2013. Şi fiindcă forţele întunecate m-au atras de partea lor în cele din urmă, sunt fana convinsă a serialului "The Originals", în special a lui Klaus, cel mai mare bad ass al lumii TVD.

Viata lui Pi

Mereu mi-a plăcut poveştile omul vs. natura, ele te fac să te gândeşti serios la mediul în care trăieşti şi ce ai face dacă erai tu în locul protagonistului, câtă lipsă de voinţă poţi avea tu în astfel de situaţii.
Sunt cărţi pe care nu le uiţi niciodată, pot spune asta despre "Viaţa lui Pi" un roman impresionat şi remarcabil. Am citit ceva robinsonade, însă nici una nu m-a cufundat într-o avalanşă de emoţii cum a făcut-o această carte. Mi se pare genial ideea naufragiului în Pacific pe o barcă împreună cu un tigru.
De obicei mă irită cărţile religioase, însă  Yann Mortell, poate să scrie o carte fără să creeze impresia că după nori există zeii cu mâni magice. Personajul principal trece prin atâtea încercări în zi de zi încât îmi venea să intru în carte şi să-l mângâi cu toate acestea nu e o dramă, e o poveste palpitantă, despre supravieţuire şi dragostea de viaţă. Iar conveţuirea lui Pi cu Richard Parker e impresionantă, Mortell a descris ideal fiecare cadru şi trăiri ale …

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…