Treceți la conținutul principal

Naluca si Naucul

Nu obişnuiesc să judec o carte după copertă, însă când am văzut coperta cărţii "Năluca şi Năucul" mi-a apărut totuşi o doză de superficialitate şi am intuit că merge vorba despre o carte foarte interesantă.
 Şi aşa a şi fost, mi-a plăcut felul în care a început brusc şi fără ocolişuri, cu replici amzante şi personaje cu o personalitate bine construită.
Pe scurt personajul principal, Alona moare chiar în primul capitol şi asta nu e sfârşitul cum ar fi la orice altă carte, ci abia începutul, ea devine fantomă şi doar o singură persoană o vede...
Şi de aici lucrurile devin interesante... Chiar dacă moartea unuia din personajele principale nu pare deloc veselă ci mai curând sumbră. Cartea are un stil lejer şi comic, cu primele cadre în care Alona, până la moarte regina şcolii, află ce credeau cu adevărat lumea despre ea. Ceea ce mi-a plăcut la Alona, este că nu urmează tiparul clasic al reginei şcolii, cu toate că la mine în liceu nu există nici o ierarhizare, din prea multe seriale americane despre liceieni, reiese că autointitulata regină a liceului e argăţoasă şi făţarnică, ei bine şi  Alona e într-o părrere aşa însă cel puţin îşi motivează narcisismul, gândeşte pragmatic şi după părerea mea e cea mai ne-egoistă regină a liceului ever.
Pe de altă parte Will, distruge şi el orice tipar din cărţile YA, a personajelor masculine, dar totuşi îşi trezeşte din prima interesul, şi împreună cu Alona parcă se completează unul pe celălant şi formează o echipă epică.
Îmi place faptul că narţiunea alterează de la un personaj la altul şi cu toate că e la persoana 1, e o naraţiune vastă şi complexă. Iar sfârşitul... Vă las pe voi să vedeţi, eu una abia aştept să citesc volumul doi.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…