Treceți la conținutul principal

Naluca si Naucul

Nu obişnuiesc să judec o carte după copertă, însă când am văzut coperta cărţii "Năluca şi Năucul" mi-a apărut totuşi o doză de superficialitate şi am intuit că merge vorba despre o carte foarte interesantă.
 Şi aşa a şi fost, mi-a plăcut felul în care a început brusc şi fără ocolişuri, cu replici amzante şi personaje cu o personalitate bine construită.
Pe scurt personajul principal, Alona moare chiar în primul capitol şi asta nu e sfârşitul cum ar fi la orice altă carte, ci abia începutul, ea devine fantomă şi doar o singură persoană o vede...
Şi de aici lucrurile devin interesante... Chiar dacă moartea unuia din personajele principale nu pare deloc veselă ci mai curând sumbră. Cartea are un stil lejer şi comic, cu primele cadre în care Alona, până la moarte regina şcolii, află ce credeau cu adevărat lumea despre ea. Ceea ce mi-a plăcut la Alona, este că nu urmează tiparul clasic al reginei şcolii, cu toate că la mine în liceu nu există nici o ierarhizare, din prea multe seriale americane despre liceieni, reiese că autointitulata regină a liceului e argăţoasă şi făţarnică, ei bine şi  Alona e într-o părrere aşa însă cel puţin îşi motivează narcisismul, gândeşte pragmatic şi după părerea mea e cea mai ne-egoistă regină a liceului ever.
Pe de altă parte Will, distruge şi el orice tipar din cărţile YA, a personajelor masculine, dar totuşi îşi trezeşte din prima interesul, şi împreună cu Alona parcă se completează unul pe celălant şi formează o echipă epică.
Îmi place faptul că narţiunea alterează de la un personaj la altul şi cu toate că e la persoana 1, e o naraţiune vastă şi complexă. Iar sfârşitul... Vă las pe voi să vedeţi, eu una abia aştept să citesc volumul doi.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Ora vrajitoarelor

A trecut ceva timp de când n-am mai citit ceva de Anne Rice, acum câţiva ani, când i-am descoperit cărţile eram pur si simplu, total pasionată de lecturalor. Mă refer la seria "Cronicile vampirilor", unele cărţi din serie m-au marcat, şi puţine cărţi au avut acest efect asupra mea. "Interviu cu un vampir" şi "Vampirul Lestat" mi-au plăcut atât de mult încât şi astăzi din când în când le răsfoiesc şi de obicei după ce termin cartea renunţ să o recitesc, dar aceste două cărţi le-aş reciti cu păcere, însă am o memorie bună şi îmi amintesc ce se întâmplă acolo şi chiar dacă am uitat unele scene, pe parcurs mi le amintesc cu toate detaliile, şi eu nu pot să continui dacă ştiu ce va urma. Însă doar primele două volume din serie mi-au plăcut mult, deja parcă în coborâre deplină cărţile au început să-mi displacă. "Regina Damnaţilor" a fost ok, "Povestea Hoţului de trupuri" mi s-a părut punctul în care Lestat şi-a pierdut din farmec, de parcă …