Treceți la conținutul principal

Naluca si Naucul

Nu obişnuiesc să judec o carte după copertă, însă când am văzut coperta cărţii "Năluca şi Năucul" mi-a apărut totuşi o doză de superficialitate şi am intuit că merge vorba despre o carte foarte interesantă.
 Şi aşa a şi fost, mi-a plăcut felul în care a început brusc şi fără ocolişuri, cu replici amzante şi personaje cu o personalitate bine construită.
Pe scurt personajul principal, Alona moare chiar în primul capitol şi asta nu e sfârşitul cum ar fi la orice altă carte, ci abia începutul, ea devine fantomă şi doar o singură persoană o vede...
Şi de aici lucrurile devin interesante... Chiar dacă moartea unuia din personajele principale nu pare deloc veselă ci mai curând sumbră. Cartea are un stil lejer şi comic, cu primele cadre în care Alona, până la moarte regina şcolii, află ce credeau cu adevărat lumea despre ea. Ceea ce mi-a plăcut la Alona, este că nu urmează tiparul clasic al reginei şcolii, cu toate că la mine în liceu nu există nici o ierarhizare, din prea multe seriale americane despre liceieni, reiese că autointitulata regină a liceului e argăţoasă şi făţarnică, ei bine şi  Alona e într-o părrere aşa însă cel puţin îşi motivează narcisismul, gândeşte pragmatic şi după părerea mea e cea mai ne-egoistă regină a liceului ever.
Pe de altă parte Will, distruge şi el orice tipar din cărţile YA, a personajelor masculine, dar totuşi îşi trezeşte din prima interesul, şi împreună cu Alona parcă se completează unul pe celălant şi formează o echipă epică.
Îmi place faptul că narţiunea alterează de la un personaj la altul şi cu toate că e la persoana 1, e o naraţiune vastă şi complexă. Iar sfârşitul... Vă las pe voi să vedeţi, eu una abia aştept să citesc volumul doi.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ultima romantica Regina Maria

 Există un singur bărbat în România și acela e Regina.Contele Charles de Saint-Aulaire

Am un respect foarte mare pentru familia regală a României, însă pentru Regina Maria am o deosebită admirație și dragoste. Era foarte frumoasă, loială inteligentă și cam narcisită, e una din sursele inspiarției mele, confruntată cu cruda realitatea ea totuși a păstrat romantismul unic. De aceea să citesc biografia ei a fost plăcerea supremă. O carte foarte bine scrisă, mi-a plăcut că fiecare capitol începea cu un mic citat, de exemplu. Românii nu sunt o națiune ci sunt o profesieOtto Von Bismarck.

Cartea începe cu nașterea până la decesul reginei, oferind totuși detalii pre și post.
Chiar dacă știam de la școală activitatea familei regale românești în anii primului război modial și după Marea Unire. Nu știam câtă muncă și efort a depus Maria pentru a asigura integritatea graniților țării sale. Cel mai mult mi-a plăcut la cartea asta evoluția vizibilă a Mariei. În adolescență, datorită influenței mame…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…