Treceți la conținutul principal

Pe aripile vantului

O carte minunată, o capodoperă, o lectură fascinantă...
Ei, bine mă opresc aici cred că m-am făcut înţeleasă. Mi-a plăcut atât de mult încât sunt sigură că o voi mai reciti şi încă nu odată(apropo am citit-o deja de două ori).
 Sigur la moment e cartea mea favorită, are totul pentru a fii şi eu sunt destul de pretenţioasă. Însă cum Margaret Mitchell e o scriitoare excelentă, ce a reuşit atât de detaliat să construiască fiece personaj cu personalitatea lui, fiecare cadru este atât de bine descris.
În sfârşit am găsit şi eu o carte unde se găseşte personaje complexe cu calităţi şi defecte.
Mi-au plăcut foarte mult personajele principale, Scarlett e minunată chiar şi cu toate defectele ei, mda... dacă mă gândesc mai bine anume defectele o fac minunată. Mereu am simţit repulsie faţa de personajele feminine ce aşteptau să fie salvate de nu-ştiu-ce-prinţ, de aceea recunosc cam ignor romanele clasice de dragoste scrise când femeia făcea doar trei lucruri: copii, curat şi să tacă din gură, şi asta era ok. Aşa că me gusta când am întâlnit şi eu un personaj pragmatic care nu a stat şi a oftat în aşteptarea salvării ci şi-a suflecat mânicele şi s-a salvat singură, chiar dacă toata lumea o judeca pentru asta, n-a dat doi bani de prejudecăţile lumii (care refuza să muncească şi să ofteze după timpurile bune).
Scarlett refuză să o mai facă pe prostuţa, se mărită din interes(şi nu odată) este gata de orice pentru a-şi atinge scopul şi asta nu mi se pare ipocrizie, ci curaj o determinare puternică de a lupta cu greutăţile şi tot odată cu întreaga societate.
Rhett pe de altă parte a devenit personajul masculin preferat, pentru că e perfect, şi la fel ca şi în cazul lui Scarlett e perfect anume pentru defectele sale, e un escroc fără scrupule, ce nu viseză ci realizează, totuşi spre deosebire de Scarlett, are o viziune mult mai amplă şi câte odată am impresia că
putea să citească gândurile. Rhett îşi atinge scopurile indiferent de ce trebuie să facă, şi fraiereşte ori de câte are nevoie înalta societate din Atlanta.

Însă pe lângă povestea celor două personaje cartea e foarte are suficiente momente dramatice, încât m-a făcut să plâng... Pe mine! Să fiu sinceră nu sunt o persoană sensibilă, sau pur şi simplu în cărţile pe care le-am citit nu vedeam nimic tragic în faptul că o tipă de 17 ani era părăsită de iubitul ei şi viaţa ei înceta să mai aibă vreun sens, cred mai curând că un asemenea scenariu e amuzant decât dramatic
Deci spuneam că cartea asta are de toate: replici amuzante, dragoste imposibilă, personaje dinamice, răsturnări de situaţii şi multe altele.
Mai pe scurt, dacă vreţi să ştiţi cum este scrisă o carte adevărată vă recomand "Pe aripile vântului".
Găsiţi carte aici pe Bestseller.md.
Câteva citate...
“Death, taxes and childbirth! There's never any convenient time for any of them.”

“It was better to know the worst than to wonder.”

“Dear Scarlett! You aren't helpless. Anyone as selfish and determined as you are is never helpless. God help the Yankees if they should get you." -Rhett Butler”

Life's under no obligation to give us what we expect. We take what we get and are thankful it's no worse than it is.”

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…