Treceți la conținutul principal

Tronul de clestar

N-am de gând să las vremea de afară să mă deprime şi de aceea revin cu o recenzie aici.
În "Tronul de cleştar" acţiunea are loc într-o lume imaginară în care protagonista este o asasina plătită, cât de cool sună? De mult n-am mai întâlnit o carte YA cu un subiect atât de interesat. Am avut aşteptări şi pot spune sigur că cartea le-a depăşit. De la modul în care autoarea prezintă fiecare personaj, descrierea acţiunea, deznodământul parţial nerezolvat spre sfârşit, totul a fost perfect.

Am citit undeva că 99% din triunghiurile amoaroase din cărţi YA sunt clişeice şi penibile, atunci mi-am spus că de fapt sunt 100%, acum nu mai am aceeaşi părere. Autoare chiar să pricepe să încâlcească relaţiile dintre personajele ei şi apoi ne lasă pe noi cititorii să ne descurcăm.
Cu toate că am citit pe site-ul scritoarei că ideea cărţii a pornit de la povestea Cenuşăresei, n-am simţint nici o tangenţă cu povestea şi cartea. Celaena e inteligentă, pragmatică şi letală, cu toate acestea are un simţ al dreptăţii uimitor, luptă nu doar pentru libertatea ei ci şi pentru a altora.
Chiar dacă acţiunea se începe brusc, Celaena nu e un personaj apărut din vid, are o poveste în spate şi acum când citesc volumul doi al seriei îmi dau seama că în primul volum autoarea nu a relatat mare lucru despre trecutul ei.
Pe de alta parte au Dorian şi Chaol, a fost destul de greu să mă hotărăsc cine e preferatul meu, chiar şi acum când sunt la sfertul volumului doi, nu mă pot hotărî. Oricum încă îmi place foarte mult de ei, şi nu doar ei ci toate personajele par atât de reale şi lumea în care trăiesc la fel, sunt bine conturate şi ignoră orice clişeu, iar dacă întâlnesc unul prin cale îl zdrobesc. O lectrură captivantă, care te acaparează.
Din păcate cartea poate fi găsită doar în România.

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…