Treceți la conținutul principal

Temă pentru acasă-recenzie

Am avut un conflict interior cu propria persoană să scriu sau nu recenzia la romanul dat, până la urmă mi-am luat inima în dinţi şi am considerat că trebuie s-o fac.
Chiar dacă citesc cărţi fantasy, lucru pe care eu personal îl apreciez cel mai mult la una, este valabilitatea în raport cu lumea reală, şi modul în care sunt construite personajele. N-am putut găsi asta în "Tema pentru acasă", la ce laude am auzit despre ea, aveam aşteptări mari, însă e o care supra-apreciată. O încercare eşuată de a introduce o poveste de dragoste într-o perioadă istorică tragică. Ştiţi atitudinea mea faţă de îndrăgostiţi incurabili, dar de data asta chiar nu am dorit să mă leg de ei.
Primul capitol este impresionat şi înduioşător, însă cum începe acţiunea, tot farmecul se spulberă.
Cel mai mult m-a enervat personajele principale, mai ales Maria, oh aş avea multe să spun acestei fete.
Şi atenţie spoilers
Fată ce abia termină liceul, (îndrăgostită de profesorul ei de română), care e deportat undeva în Siberia, pleacă după el imediat, fiindcă aşa de tare îl iubeşte, mama ei o lasă, că ce se poate întâmpla? Cam neverosimil mi se pare, ori mamei nu-i prea pasă ori e ceva putered la mijloc, mi-am spus eu când citisem partea asta. Însă nimic şocant nu a ieşit la iveală.
Maria e naiva(sa nu-i spun proastă)total lipsită de instictul de supraveţuire, se porneşte într-o călătorie pe alt continent cu un plan prostesc. Să fim serioşi alfabetul e mare, şi na. accept că îl iubeşte atât de tare încât se duce până în Siberia după el, dar fata aia nu gândeşte chiar deloc?
Cum? Dar cum să pregăteşti un plan de evadare fără cel puţin încă zece planuri în stoc? Stramtoarea Bering, o fi arătând de un centimentru pe hartă, dar în realitate e cu mult mai mare, imposibil de trecut în înot, periculos de trecut pe jos când e îngheţată şi planul cu barca e atât de instabil se pot întâmpla sute de lucrui pe drum şi în Alaska până ajung la civilizaţie. Cu ce să se hrănească cum să se apere de animalele sălbatice de acolo? Cum să se orienteze? Dacă ajung la civilizaţie de unde să ia bani? Atâtea detalii pe care amândoi le-au ignorat, vitale. Dacă le formulau, atunci romanul avea un sfârşit fericit, dar...
Să nu zic că Mihai mi-a plăcut mai mult, nu spun nimic despre totala lui lipsă de interes faţă de femei ce nu mi se pare plauzibil(uite că am spus), dar faptul că se îndrăgoşteşte într-o secundă, asta nu pot să ignor. În mod normal, orice bărbat real, ar lua-o la fugă, dacă o fată ce ţi-a fost elevă îţi mărturiseşte dragoste şi apoi scoate mâncare şi te anunţă că te însori în momentul dat cu ea.
  Şiii sfârşitul spoilers
Atâtea lacune au avut personajele încât au înghiţit povestea de altfel frumoasă. Cu filozofie despre umanitate în codniţii inumane. Găsiţi cartea pe Bestseller.md
Chiar mă simt prost că am criticat şi eu o carte de a noastră, însă când vine vorba îmi a exprima opinia nu pot să mint de fel. Totuşi pot recomanda cartea fetelor romantice, pentru cine caută o carte lacrimogenă şi sensibilă. Asta sigur nu sunt eu.

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Peter Hale

Si fiindca continui sa ma uit la Teen Wolf, am dat peste cateva poze cu personajul meu preferat, Peter Hale, dupa el e Stiles si Derek, dar Peter aduce sarcasmul si putina rautate serialului si asta chiar il face interesant.






















Ghidul autostopistului galactic

Nici nu mai știu de când m-am apucat de cartea asta. Cred că undeva la începutul lui ianuarie, dar cum aveam pe atunci sesiunea. Plus că cartea-i uriașă. Deci a fost destul de greu să mă lupt cu textul lung și încâlcit. Douglas Adams e un fel de Jonathan Swift al genului sci-fi. Nu poţi lua în serios cartea asta, dar e imposibil s-o ignori.
Sincer nu am crezut că o să-mi placă atât de mult, părea la început(de fapt și acum) un non-sens total.
Dacă la început, mai merge cum mai merge acțiunea cărții. Spre final, autorul rupe firul acținunii, îl încâlceste bine și-l aruncă peste cititor, să se descurece singur. De aia, am avut de câteva ori nevoia să recitesc pagini întregi pentru a înțelege, ce naiba se petrece. Adams e un trickster desăvârşit, lasă soarta unor personaje la voia întâmplării, parcă uitând de ele. De aceea pot doar face teorii ce s-a întâmplat cu ele. Așa puțin cartea m-a lăsat în ceață, lucrurile ce păreau deznodământul suprem al întregii cărți, și pe care parcă se baz…