Treceți la conținutul principal

Ucenicul asasinului recenzie

Cartea e despre un băieţel de şase ani care este dus de către bunicul lui, din partea mamei, la avanpost prinţului Verity, de aici, băiatul fără nume(fiindcă nu fusese botezat până atunci) nu-şi mai aduce nimic despre viaţa lui dinainte.
La început ignorat de toţi, apoi folosit în scopuri mârşave de către propriul bunic,(regele fiindcă tatăl lui era prinţul moştenitor), povestea lui Fitz e impresionantă.
Am citit cartea cu ceva timp în urmă însă abia acum mă apuc şi eu de recenzie. Am terminat-o relativ repede dacă se poate spune aşa, doar fiindcă aveam impresia că sfârşitul va fi promiţător. Şi nu m-am înşelat, chiar aşa a fost. De obicei evit cărţile scrise la persoana 1, şi nu ştiu cum de data asta am putut să nu fac comentarii răutăcioase legate de acest stil. Pentru că Robin Hobb nu s-a limitat de loc, chiar şi la o singură naratare şi la o acţiune(la început) nu prea mare, cartea e foarte bine scrisă.
 La început lent, cu pagini întregi în care Fitz descria ce făcea zilnic în cele mai mici detalii, fără o acţiune precisă, totuşi n-am putut să las din mână cartea, era de ajuns să citesc o pagină ca să rămân mână cu ea vreo câteva ore. Ca la sfârşit să fiu răsplătită cu răsturnării de situaţie, şi acţiune la maxim. Conflicte şi intrigi politice, luptă pentru putere şi supraveţuire "Ucenicul asasinului" este o dramă fără cuvinte lacrimogene, în care totul e clar fără multe cuvinte sau invers confuz cu descrieri de pagini întregi.
Îmi plac felul în care au fost descrise personajele şi relaţia lor cu naratorul, fiecrea interacţiune e comlexă şi cu subtext în spate. Complexă şi lentă, "Ucenicul asaninului" nu este o lectură pe care s-o continui cu sufletul ca gură, în e una captivantă.
Înţeleg modul de a gândi a lui Fitz şi situaţia în care se află, dar totuşi cum sunt neconformistă, n-am putut să mă împac cu ideea faţa de manifestarea lui la atacurile lui Regal şi a regelui, precum şi devotamentul orb faţa de ultimul, aş fi aprobat o altfel de reacţie, când el a fost înlănţuit.


Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ultima romantica Regina Maria

 Există un singur bărbat în România și acela e Regina.Contele Charles de Saint-Aulaire

Am un respect foarte mare pentru familia regală a României, însă pentru Regina Maria am o deosebită admirație și dragoste. Era foarte frumoasă, loială inteligentă și cam narcisită, e una din sursele inspiarției mele, confruntată cu cruda realitatea ea totuși a păstrat romantismul unic. De aceea să citesc biografia ei a fost plăcerea supremă. O carte foarte bine scrisă, mi-a plăcut că fiecare capitol începea cu un mic citat, de exemplu. Românii nu sunt o națiune ci sunt o profesieOtto Von Bismarck.

Cartea începe cu nașterea până la decesul reginei, oferind totuși detalii pre și post.
Chiar dacă știam de la școală activitatea familei regale românești în anii primului război modial și după Marea Unire. Nu știam câtă muncă și efort a depus Maria pentru a asigura integritatea graniților țării sale. Cel mai mult mi-a plăcut la cartea asta evoluția vizibilă a Mariei. În adolescență, datorită influenței mame…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…