Treceți la conținutul principal

Nu chiar o recenzie pentru Fallen

Cum oare, fiind conştientă, totuşi găsesc şi citesc cele mai bolunde prostii posibile. Da ştiam că-i o carte tipic YA, plină de clişee lipsită de fir narativ şi logică, daaar. O voce demonică din capul meu mi-a spus: Hai na, cât de rău poate fi? Ei bine acum ştiu. Vorbesc despre cartea "Fallen", care spre nefericirea mea a nimerit, dracu' ştie cum, pe e-book-ul meu. Având atâtea cărţi de citit şi aşa de puţin timp, nu credeam că  voi apăsa vreodată butonul read, şi totuşi păcătosul de internet, m-a provocat. Primind un feed cu imaginea de mai jos.
Cartea va fi ecranizată, nu că aş fi uimită, că sunt încă muşte ce încearcă să câştige la hoitul lui "Twilight", dar chiar serios, sunt cărţii mult mai bune care ar merită un film, şi totuşi...
Vorbind de despre carte, aproape vomit când numesc clone mult mai proaste decât "Twilight" (gen 50 Shades of gray) cărţi. Da, aşa ceva e posibil să există cărţi şi mai proaste. Dacă asta e viitorul omenirii în literatură, atunci prefer să mă transform într-o plantă.
Cred că o carte bună nu se defineşte prin conţinut sau stil, ci prin personaje, nu scriitorul ci personajele trebuie să scrie povestea, modul în care ele acţionează şi reacţionează când se intersectează.
 De asta cartea asta m-a enervat la culme, are cea mai proastă protagonistă lipsită de personalitate creier, demnitate şi orice uman.
Pe protagonista noastră o cheamă Lucinda, eu am parte de un prenume prefrumos nu obosesc să judec pe cele penibile ca acesta, cea fost în capul autoarei, de i-a pus un nume ce ar suna ca o înjurătură sau o boală la creier?  Conţinutul cărţii e incredibil, şi chiar asta e cea mai bună definiţie a primelor 300 de pagini, incredibil cum autoarea a reuşit să umple atâtea pagini cu nimic, fiindcă chiar nu se întâmplă nimic, nu că finalul ar fi cine ştie ce, dar nici chiar aşa. Luce e atât de proastă, că până şi o lingură ar avea pretenţii de intelectuală în comparaţie cu ea.
După ce primul ei iubit moare într-un mod dubios la prima lor întâlnire, ea e trimisă la o şcoală de corecţie, fiindcă părinţii pretind la titlul Cel-mai-prost-tată-şi-mamă-a-anului. Unde cunoaşte doi tip ce se îndrăgostesc imediat de ea, unul e drăguţ amabil, dar inocenta noastră moluscă clar se îndrăgosteşte de cel nesimţit, ajunge până la atât că încalcă legea ca să afle informaţii despre el. Că doar da, are sens, cum are sens şi faptul că nişte îngeri căzuţi îşi petrec timpul într-o şcoală de corecţie. Şi faptul că Daniel devine iubirea veţii ei imediat ce pune ochii pe el. Off... Cât de tare mă scot din sărite, tipul piţipoancelor ce visează la iubirea vieţii lor în imagina un tip Edward-style cu sclipici şi bani. Există lucruri de o mie de ori mai interesante decât vânarea masculilor  într-un mod atât de penibil, cumva pentru personajul respectiv, care va influenţa o mână de pubertare, sensul vieţii constă în obsesia faţa de tipul care se comportă ca un porc cu ea.
Dacă v-am făcut curioşi şi aveţi un motiv să deveniţi Dexter în căutarea femeilor în călduri şi cu puţin creier, atunci vă recomand să sacrificaţi Universului timpul vostru, că doar n-o să-l pierdeţi pe învăţat. :)
Găsiţi cartea aici.
Yes I'm villan inside.

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…