Treceți la conținutul principal

Nu chiar o recenzie pentru Fallen

Cum oare, fiind conştientă, totuşi găsesc şi citesc cele mai bolunde prostii posibile. Da ştiam că-i o carte tipic YA, plină de clişee lipsită de fir narativ şi logică, daaar. O voce demonică din capul meu mi-a spus: Hai na, cât de rău poate fi? Ei bine acum ştiu. Vorbesc despre cartea "Fallen", care spre nefericirea mea a nimerit, dracu' ştie cum, pe e-book-ul meu. Având atâtea cărţi de citit şi aşa de puţin timp, nu credeam că  voi apăsa vreodată butonul read, şi totuşi păcătosul de internet, m-a provocat. Primind un feed cu imaginea de mai jos.
Cartea va fi ecranizată, nu că aş fi uimită, că sunt încă muşte ce încearcă să câştige la hoitul lui "Twilight", dar chiar serios, sunt cărţii mult mai bune care ar merită un film, şi totuşi...
Vorbind de despre carte, aproape vomit când numesc clone mult mai proaste decât "Twilight" (gen 50 Shades of gray) cărţi. Da, aşa ceva e posibil să există cărţi şi mai proaste. Dacă asta e viitorul omenirii în literatură, atunci prefer să mă transform într-o plantă.
Cred că o carte bună nu se defineşte prin conţinut sau stil, ci prin personaje, nu scriitorul ci personajele trebuie să scrie povestea, modul în care ele acţionează şi reacţionează când se intersectează.
 De asta cartea asta m-a enervat la culme, are cea mai proastă protagonistă lipsită de personalitate creier, demnitate şi orice uman.
Pe protagonista noastră o cheamă Lucinda, eu am parte de un prenume prefrumos nu obosesc să judec pe cele penibile ca acesta, cea fost în capul autoarei, de i-a pus un nume ce ar suna ca o înjurătură sau o boală la creier?  Conţinutul cărţii e incredibil, şi chiar asta e cea mai bună definiţie a primelor 300 de pagini, incredibil cum autoarea a reuşit să umple atâtea pagini cu nimic, fiindcă chiar nu se întâmplă nimic, nu că finalul ar fi cine ştie ce, dar nici chiar aşa. Luce e atât de proastă, că până şi o lingură ar avea pretenţii de intelectuală în comparaţie cu ea.
După ce primul ei iubit moare într-un mod dubios la prima lor întâlnire, ea e trimisă la o şcoală de corecţie, fiindcă părinţii pretind la titlul Cel-mai-prost-tată-şi-mamă-a-anului. Unde cunoaşte doi tip ce se îndrăgostesc imediat de ea, unul e drăguţ amabil, dar inocenta noastră moluscă clar se îndrăgosteşte de cel nesimţit, ajunge până la atât că încalcă legea ca să afle informaţii despre el. Că doar da, are sens, cum are sens şi faptul că nişte îngeri căzuţi îşi petrec timpul într-o şcoală de corecţie. Şi faptul că Daniel devine iubirea veţii ei imediat ce pune ochii pe el. Off... Cât de tare mă scot din sărite, tipul piţipoancelor ce visează la iubirea vieţii lor în imagina un tip Edward-style cu sclipici şi bani. Există lucruri de o mie de ori mai interesante decât vânarea masculilor  într-un mod atât de penibil, cumva pentru personajul respectiv, care va influenţa o mână de pubertare, sensul vieţii constă în obsesia faţa de tipul care se comportă ca un porc cu ea.
Dacă v-am făcut curioşi şi aveţi un motiv să deveniţi Dexter în căutarea femeilor în călduri şi cu puţin creier, atunci vă recomand să sacrificaţi Universului timpul vostru, că doar n-o să-l pierdeţi pe învăţat. :)
Găsiţi cartea aici.
Yes I'm villan inside.

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…