Treceți la conținutul principal

GoT # 2: Inclestarea regilor

Lumea din "Urzeala tronurilor" este una dintre cele mai complexe şi frustrante universuri fantasy. E doar un singur zeu în lumea aia şi numele lui e GRRM. Albul şi negrul nu există doar gri, gri şi iarăşi gri. Mixând realitatea cu fanatsticul, autorul a creat una dintre cele mai reuşite serii din ultimii ani. Folosind la prima vederea nişte clişee timpice, care s-au transformat pe parcurs în ceva cu totul nou.

"Încleştarea regilor" este volumul doi din serie, mi-a luat ceva timp să-l citesc, doar nu prea am avut timp, fiindcă e o carte uşurică din punct de vedere al naraţiunii, unica problemă fiind personajele la infinit.  Sunt atât de multe! La început am încercat să le memorez numele, însă am renunţat pe parcurs, dacă pe cele care participă direct la plot, le mai ţin minte pe cele menţionate nici nu mă mai obosesc să le pronunţ numele corect.
O lectură distractivă aş spune despre carte dar problema e că m-am uitat la serial şi deja nu mai am aceeaşi reacţie
"Wtf! Ce s-a întâmplat?" Răsturnările de situaţie, care m-au făcut fana serialului, nu mai au acelaşi gust ca la început. Şi de aceea dacă doriţi să citiţi cărţile nu vă uitaţi la serial! Chiar dacă atât cărţile cât şi serialul păstrează o distanţă decentă merg pe un singur drum.
Aria a fost persoanjul meu preferat în acestă carte, chiar dacă în continuare îmi place de Jon şi Daenerys, până la moment. Însă evoluţia Ariei mi s-a părut cea mai vizibilă, parcă s-a maturizat peste noapte devenit tot ce Syrio Forel a învăţat-o să fie, eu în locul ei a-ş fi fost de mult moartă. M-am bucurat de micile victorii ale ei ştiind că nu vor fi lungi. Fiindcă e atât de sigur ca soarele ce răsare la est, că Urzeala tronurilor n-o să aibă un final fericit, pot doar să sper, că Martin n-o să-mi omoare toate personajele preferate. Însă un lucru e sigur, voi termina întreaga serie, indiferent cât de mult mă răneşte. Recomand caretea tuturor, e scrisă în aşa mod că poţi vedea punctul fiecărui de vedere până când realizezi că fiecare are dreptatea sa.
Găsiţi cartea chiar aici.


Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…