Treceți la conținutul principal

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapte lei... sau cam aşa ceva.
Iar acum am să vorbesc despre cel mai enervant clişeu întâlnit enervant de mult în cărţile romantice- fufa fatală.
E "frumoasă" "modestă" şi "interesantă", însă are nevoie de prinţul pe cal alb, pentru ai rezolva problemele şi să-i spună că e specială. Mai are de obicei şi o prietenă(uneori două) mereu veselă, care o încurajează să fie mai îndrăzneaţă, şi care oftează după masculul fermecător al prietenei sale.
Curca noastră(o să spun aşa tuturor personajelor de acest tip) îşi vede  amorezul şi salivează după el, dar e o fiinţă prea pură şi inocentă ca să vorbească cu el. Dânsul o curtează vorbeşte frumos cu ea, sau vorbeşte ca un nesimţit, nu contează ea reacţionează la fel ca o imbecilă, de parcă ar avea albuş de ou în loc de creier. Ori ea îl respinge la început ori el, peste cel mult patru zile se rezolvă treaba când îşi declară iubire veşnică. Şi de aici apare al treilea personaj, că doar avem nevoie de un triunghi amoros, sau poate pătrat, de ce nu poligon? Câte au mai rămas?

Ăsta al doilea se comportă ca un nesimţit, ceea ce o face cumva confuză pe curcă, pe cine să-l aleagă, doar e atât de tentant să ai o relaţie cu cineva, care vorbeşte ca un pudel în călduri, făcând aluzii sexuale la fiecare trei fraze. Între timp curca se miră cam la aceeaşi distanţă, cât de frumos maimuţoiul. Şi pe cine oare să aleagă? *faceplam* Aş sugera o sfoară, dar mă îndoiesc că curca poate face un căpăstru.
Ca să fie "intriga" mai intensă trebuie să fie amândoi bogaţi, sau s-o salveze într-un mod oarecare, făcând-o să saliveze şi mai tare, ocazional poate să-l înşele pe primul mascul cu mascul 2, dar nu trebuie să se supere pe ea, doar e o fiinţă inocentă şi... of am mai spus-o. Până la urmă autoarea vine cu o soluţie ex machina, ce o salvează pe curcă de la dilema veţii ei,
Iar acum mă întorc la sursa care a inspirat acest articol. Spun de la început n-am citit întreg romanul, poate îşi revine spre final(deşi mă îndoiesc)
În cele o sută şi ceva de pagini pe care le-am citit am avut destul de des dorinţa să intru în carte şi să-i dau Irinei, adică curcii, câteva palme bune să-şi revină. Tipa e înconjurată de sociopaţi, mai întâi are un prieten imaginar, care de fapt nu-i imaginar, pe care nu-l cunoaşte, dar totuşi ştie că e un om bun. V-aţi prins? Nici eu.
Faptul că o sună în toiul nopţii, şi nu vorbeşte de loc cu ea, n-o împiedică pe curcă să-i spună totul despre viaţa ei personală. Credeam că asta e apogeul prostiei, dar curca m-a surprins repede. Face cunoştinţă cu un tip super bogat şi super sexy, pe care clar îl place, însă se comportă ca o mironosiţă, Cumva asta nu-l face pe mascul să reacţioneze cum ar reacţiona orice tip cu IQ peste 0, adică s-o trimită naibii. Maimuţoiul decide să o impresioneze provocând aproape un accident în care e implicată şi ea, apoi mituiind un barman o sună pe la 4 dimineaţa, iar ea bineinţeles începe să-i povestească totul despre viaţa ei, maimuţoiul fără să ştie o prinde de coarda ei sensibilă. E totul frumos şi bine cu primul mascul, până lucrurile nu sunt clare se poate distra ea cu fratele lui, bâjbâindu-se ocazional şi dormind împreună cât timp e certată cu celălalt, că da ce se poate întâmpla.
Oi fi eu paranoică, dar dacă mie mi s-ar întâmpla aşa, aş cere un ordin de restricţie pentru distanţă maximă, şi m-as ascunde în frigider până uită toţi de mine. Însă nu şi eroina noastră care se distrează în continuare cu sociopaţii ei.
Şi deci ce ne învaţă cărţile astea? Că e ok să vorbeşti la telefon  cu străini spunându-le totul de parcă stai la bârfe cu prietena. Că dacă un tip se comportă ca un măgar cu tine, tu să-ţi tragi mucii şi să te plângi cât e viaţa de bitch?
Eu chiar sincer nu înţeleg, ăsta nu-i romantism, nu cred că e o definiţie corespunzătoare pentru acest gen literar. Ce s-a întâmplat femeilor, înţeleg că doare encefalul dacă pui niţică complexitate unei cărţi, dar chiar aşa? Ce s-a întâmplat cu romanele lui Simione de Beauvoir, sau nu se mai aude de ea, Iulia Hasdeu sau Margaret Mitchell.
O fi murit feminismul? Sau o fi fost omorât de romanitismul penibil de astăzi?
Spre final un mesaj pentru toti scriitorii care mi-au traumat adolescenţa cu romane bolunde periculos de contagioase.

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ora vrajitoarelor

A trecut ceva timp de când n-am mai citit ceva de Anne Rice, acum câţiva ani, când i-am descoperit cărţile eram pur si simplu, total pasionată de lecturalor. Mă refer la seria "Cronicile vampirilor", unele cărţi din serie m-au marcat, şi puţine cărţi au avut acest efect asupra mea. "Interviu cu un vampir" şi "Vampirul Lestat" mi-au plăcut atât de mult încât şi astăzi din când în când le răsfoiesc şi de obicei după ce termin cartea renunţ să o recitesc, dar aceste două cărţi le-aş reciti cu păcere, însă am o memorie bună şi îmi amintesc ce se întâmplă acolo şi chiar dacă am uitat unele scene, pe parcurs mi le amintesc cu toate detaliile, şi eu nu pot să continui dacă ştiu ce va urma. Însă doar primele două volume din serie mi-au plăcut mult, deja parcă în coborâre deplină cărţile au început să-mi displacă. "Regina Damnaţilor" a fost ok, "Povestea Hoţului de trupuri" mi s-a părut punctul în care Lestat şi-a pierdut din farmec, de parcă …

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Lumea de gheata si foc - favorite

Nu cred ca are sens să mai spun cât de tare iubesc cartea dată. Am curtat-o un anu de zile și în sfârșit e a mea! Un regret am acum, ca din ambiție prostească de a-mi proteja comorile am lăsat-o acolo cu inima frântă bineînțeles. Cum am promis am postat câteva ilustrații preferate din carte, chiar ca să-mi potolesc dorul care m-a si cuprins deja,