Treceți la conținutul principal

Cantec de Gheata si Foc

Am terminat seria Cântec de gheaţa si foc. Mi-a luat ceva cei drept dar am terminat-o, şi a meritat fiecare secundă petrecută în compania cărţilor lui Martin. N-am mai scris eu recenzie pentru fiecare carte în parte, fiindcă: Nu mai ştiu cum s-o laud, şi pur şi simplu n-am putut să mă dezlipesc de carte că să revin la tastatură.
Am citit ceva cărţi bune la viaţa mea, cărţi ce sunt ridicate în slăvi de geniale ce sunt. Dar acum toate îmi par simpliste. Autorii ca Rebreanu, Austen, Dostoievski sau alţi clasici cunoscuţi, se concentrează de cele mai multe ori pe un singur personaj, maxim pe două, în timp ce Georgilică, crează o sumedenie de comploturi, intrigi şi personaje. Sunt o grămadă de fire narative, interacţiuni dintre personaje sale, vezi cum fiecare a evoluat. Şi mai cu seama fiecare are o personalitate complexă, ambiguă şi NU POŢI, da nu poţi măcar prezice ce dubioşenii o să-i mai treacă lui Martin prin cap.
Am mai spus undeva pe aici că o carte bună e scrisă de personaje, şi de asta seria Cântec de gheaţă şi foc e bună, fiindcă nu se simte interacţiunea autorului ex machina, ceea cei minunat.

Pur şi simplu ador seria. Şi dacă-mi citiţi blogul, poate că aţi observat că rareori laud eu o carte.
Alt mare plus al cărţilor e realismul, acum o să râdeţi sunt cărţi fantasy. Daaar, iarăşi mă întorc la personaje sunt muuult mai plauzibile decât în majoritatea cărţilor "reale", însăşi complotul şi deznodamântul  par reale. Şi poţi jura că dacă lumea aceea ar exista cu dragoni, zei, şi zombi de gheaţă, lucrurile ar merge exact aşa cum sunt.
Georgilică nu mai scrie clişeica luptă dintre bine şi rău, ca şi în viaţa reală, nimeni nu-i bun şi nimeni nu-i rău. Nimeni şi toţi au dreptate. Martin, a argumentat fiecare trăsătură şi modul de a gândi, totul e bine  pus la punct şi scris cu un mare talent. Sunt capitole  plictisitoare, dar fiindcă e vorba de Martin, nu poţi să-ţi dai seama dacă sunt importante sau nu.
Universul ASoIaF e atât de complex şi bine clădit, dimanic şi constant în acelaşi timp, învăluit de mistere şi tot odată limpede.
Sunt personaje pe care le iubesc, şi pe care iubesc să le urăsc, înţeleg însă motivele fiecăruia, mai puţin pe cele mister cum e Varys, pe Ceilalţi sau Omul Blajin(din Bravos) şi  alţi pe care acum din păcate nu mi  mai amintesc. Cumva încep să ţin minte cei cu fiecare, mii prea lene să citesc nota de la final în care se explică totul, însă sunt mândră să spun că mai recunosc câte un personaj colo când e menţionat.
Georgilică s-a jucat cu mintea mea, am ajuns să-mi placă de Jaime şi să mă enerveze  Daenerys, de şi la început lucrurile erau invers. Simpatizez chiar şi pe unele personaje moarte, care sunt doar din când în când menţionate cum e Rhaegar, sau Lyanna şi Brandon Stark.
Acum îmi place de Jon şi Arya, dar cine ştie poate o să-i urăsc şi o să-mi placă Ramsay. Ei, bine mă îndoiesc, de asta. Ce vreau să spun, citiţi seria, vă garantez că nu o să regretaţi, merită fiecare bănuţ(şi asta vă spune o studentă săracă) chiar şi mai mult de atât.
Găsiţi cărţile aici, sau căutaţi în orice librărie decentă, dacă nu sunt acolo atunci nu mai intaraţi niciodată pe uşa dată.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Moartea caprioarei de Nicolae Labis

Seceta a ucis orice boare de vant. Soarele s-a topit si a curs pe pãmânt.  A rãmas cerul fierbinte si gol. Ciuturile scot din fantana namol. Peste paduri tot mai des focuri, focuri, Danseaza salbatice, satanice jocuri.  Mã iau dupa tata la deal printre tarsuri, Si brazii mã zgarie, rai si uscati. Pornim amandoi vanatoarea de capre, Vanatoarea foametei în muntii Carpati. Setea mã naruie. Fierbe pe piatra Firul de apa prelins din cismea. Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna, Din strunele undelor line, izvoarele. Când va scapata soarele, când va licari luna, Aici vor veni sã s-adape Una cate una caprioarele.
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã tac. Ametitoare apa, ce limpede te clatini! Mã simt legat prin sete de vietatea care va muri La ceas oprit de lege si de datini.
Cu fosnet vestejit rasufla valea. Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers! Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca Mainile pline d…

Suge-o, Ramona!

Nu credeam că voi ajunge să citesc cartea asta vreodată, dar așa cum se întâmplă mereu și știți zicala "Nebănuite sunt căile Domnului." Acum 2-3 ani am ajuns blocată temporar  în București unde urma să fac o escală cu trenul, însă din pricina punctualității CFR-ului am ajuns sa pierd trenul și nevoită să aștept vreo două ore în gară pe următorul. Colindând netul am ajuns să citesc la un moment dat Suge-o, Ramona! Cum era în trend pe atunci, (dar e și acum) curioazitatea în echipă cu plictiseala a învins rațiunea și am citit și eu câteva capitole. Nu mi-au plăcut! Nu pot să spun că și cartea mi-a plăcut, acum că am terminat-o, dar mă rog era duminică și eu nu aveam ce face, și simțeam nevoia să citesc ceva lejer.
Ok, am câteva probleme cu cartea asta:
În primul rând autorul m-a preîntâmpinat încă de la început că nu are pretenția de a se numi un scriitor, dar dacă totuși a scris o cartea, a publicat-o și scoate bani de pe ea poate ar trebuii să revizioneze titlul. Și da, pri…

Ora vrajitoarelor

A trecut ceva timp de când n-am mai citit ceva de Anne Rice, acum câţiva ani, când i-am descoperit cărţile eram pur si simplu, total pasionată de lecturalor. Mă refer la seria "Cronicile vampirilor", unele cărţi din serie m-au marcat, şi puţine cărţi au avut acest efect asupra mea. "Interviu cu un vampir" şi "Vampirul Lestat" mi-au plăcut atât de mult încât şi astăzi din când în când le răsfoiesc şi de obicei după ce termin cartea renunţ să o recitesc, dar aceste două cărţi le-aş reciti cu păcere, însă am o memorie bună şi îmi amintesc ce se întâmplă acolo şi chiar dacă am uitat unele scene, pe parcurs mi le amintesc cu toate detaliile, şi eu nu pot să continui dacă ştiu ce va urma. Însă doar primele două volume din serie mi-au plăcut mult, deja parcă în coborâre deplină cărţile au început să-mi displacă. "Regina Damnaţilor" a fost ok, "Povestea Hoţului de trupuri" mi s-a părut punctul în care Lestat şi-a pierdut din farmec, de parcă …