Treceți la conținutul principal

Frustrari...

Cum am spus un mean article de zile mari. S-au adunat ceva frustrări și le voi vărsa cu plăcere perversă pe săracul meu blog. So... let's begin.
Am trăit până nu de mult cu iluzia, că dacă voi respecta toate regulile impuse de mentalitatea societăţii, voi fi cumva eventual recompensată. Mda...
Am fost de mică, fetița cuminte și ascultatoare, dar vai, cu toată modestia am fost fica perfectă.
Well, I'm totally nerd! Chiar dacă, am o dantură perfectă și vedere desăvârșită. Dar, chiar așa, încercând să fiu perfectă și să mulțumesc pe toată lumea, am înțeles că e inutil. Nu poți fi în grațiile tuturor ori cât ai vrea.


“So many vows… they make you swear and swear.Defend the king. Obey the king. Keep his secrets. Do his bidding. Your life for his. But obey your father. Love your sister. Protect the innocent. Defend the weak. Respect the gods. Obey the laws. It’s too much. No matter what you do, you’re forsaking one vow or the other.”

Spre exemplu, am auzit de vreo sută de ori opinia comună a băieților legată de machiaj. Eu, ca make-up artist cu acte în regulă, mă tot satur să lupt cu morile de vânt. Da, sunt de acord că mai mult de jumătate din machiajele, care sunt acum în vogă, sunt porcării, și că plus multe fete nu știu să se machieze corect. Dar de parte de asta să ceri ca o fată să fie "naturală", ar fi cea mai idioată cerinţă, gândiți-vă puţin, ce ar implica starea dată. Că ca să fim oneşti, și parcă tindem să fim așa, natural e și părul de pe picioare. Eu recunosc, că mă machiez, mai mult decât se observă, pentru că mă duce capul cum, și pentru că pur și simplu asta-i ritualul meu de dimineaţă, cappuccino+make-up. Dar sunt alte fete, care posteaza selfie-uri cu #nomakeup, chiar dacă se vede clar că are gene false, vreo trei straturi de luciu de buze și un fond de ten în nuanţă greşită. Amuzant e faptul că inutil tind să-și facă fața cât mai frumoasă, când 99% din ce vede un băiat la o fată, e fundul.

Ahhh... legat de băieţi. My revenge just begins, muhaha!  
Nu știu de ce, majoritatea(dacă nu toți) masculilor cred că toate fetele ar fi la fel, sau cel puțin se împart strict în două categorii ușuratice și înfumurate. Că automat dacă porţi un ruj roșu, sau o fustă mai scurtă, sau pur și simplu te aranjezi și ai grijă de tine, devii în ochii lor curvă și pițipoancă. Dar, nu băieţii vor fete de astea cuminţi, ce se îmbracă relativ modest, dar nici cu ele nu merge treaba sunt prea... cuminţi, și timide, așa că automat se întorc la prima variantă, ele sunt mai deschise... spre interpretării.
De asemena în mintea mărginită a unor băieţi, care cred că achiziționarea unei mașini reprezită atuul cel mai mare de agățat. Că e de ajuns doar odată să claxoneze în direcția mea, în timp ce ascultă(în cel mai bun caz) muzică pop. Eu ar trebuii să fiu foarte impresionată, ba mai mult chiar flatată, că am fost luată în seamă. Iar dacă îl ignor și îmi văd de drum, sunt o mironosiță, de aia cu nasul pe sus.
 Însă cel mai enervat lucru este că, dacă unele fete apreciază mașina și buzunarul ca cele mai mari calități, automat toate fetele sunt așa. Iar dacă nu recunoști asta, ești o ingrată. Pfff...
La ce-mi trebuie mie mașină, am picioare frumoase fiindcă merg mult pe jos, și intenționez să le păstrez așa.
Dar cel mai penibil este când, bat apropouri penibile cu de genu: "Arați ca viitoarea mea soție". De parcă eu m-am născut ieri și scopul meu suprem în viața e să mă mărit. 
Genul ăsta de replicii, mă fac să mă încui în frigider, unde nu știu de ce, am sentimentul de siguranță. Da, poate replicile astea patetice, le-ar putea impresiona pe niște fetițe de treișpe ani, dar nu pe mine. I'm an abomination, and I know it
Știi la fel de bine ca tine, ca măritișul e visul fetelor și spaima băieților. Atunci de ce tot încercăm să ne amăgim unii pe alții. Fetele, la douăzeci de ani, se viseză în rochie albă, băieţii, la aceeași vârstă, le visează oricum, dar sigur nu îmbrăcate. 

De sunt tot atât de frustrată? Fiindcă tot mi se pun etichete, care n-au nici o tangență cu mine, și degeaba mă enervez de fiecare data. Sau și mai rău încerc să mă modelez după tipul comun. Ei bine mi-am pus și eu un scop în viața: nu am să ma mai schimb. Sunt un nerd, narcisist, cu personalități multiple aranjat tot într-un ambalaj frumos. Așa că sigur o să mor singură. Hmm... Cel puțin m-am împăcat cu ideea.


Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…