Treceți la conținutul principal

Despre narcisism

În ultimul timp, tot dau peste articole frustrante, despre narcisism. Și cum nu pot găsi nici unul ca lumea, m-am gândit să scriu eu unul.
Un articol despre iubirea față de propria persoana, despre narcisismul autentic, în care mă regăsesc.
Chiar nu înţeleg, de ce dacă te iubeşti pe sine, ar trebui calificat ca un defect, dinportivă faptul că ai învățat să te împaci cu propria persoană, este dovada unei calități rar înâlnite. Da, narcisismul adevărat este rar. Dacă postezi zece selfie-uri pe zi, pe toate conturile posibile, de la Facebook la Instagram, nu te califică ca fiind o persoana narcisistă. Ci mai curând o fiinţă patetică, în goană după like-uri, ce spune faptul că nu ești sigură pe tine și are nevoie de aprobarea societăţii, măcar într-un mod virtual.
Bineînţeles, eu mă consider un adevărat narcisit, și chiar sunt.
Ar fi o prostie din partea mea să nu mă iubesc. Pentru că, din punctul meu de vedere, sunt perfectă, dar paradoxal, eu sunt cel mai aspru critic al propriei persoane. Fiindcă mă iubesc, și în vreau binele, încerc să-l ating prin desăvârșirea maximă, la care pot ajunge.
Nu că mă iubesc foarte tare.... eu mă ador! Visul meu cel mai mare, este să-mi iau o insulă(doar a mea) unde aș sta toată ziua pe plajă, cu burta la soare citind...me gusta. Nu mi-ar trebui nimic mai mult...  poate doar un dragon.
Da, sunt narcisită, dar asta nu înseamnă că sunt egoistă, sau indiferentă, sau că mă iubesc doar pe mine.
Fiindcă conform unei idei generale, ultraprogresite narcisismul se asociază cu aceste calități de mai sus.
Narcisism e iubirea față de propria persoană, atât! Nu trebuie să generalizăm lucrurile și să punem umpluturi inutile, acolo unde nu își au locul.
Dacă te priveşti din când în când în oglindă și nu zâmbești la reflecția ta (indiferent cât de bine arată) atunci ai o problemă. Cum poți spera ca societatea să te accepte, când tu nu te accepți.
Dar, de fapt... la naiba cu restul oamenilor, învață-te să trăiești cu omul din căpușorul tău, că el e cel mai importat pentru tine.

Țin să punctez, că am scris articolul sub o anestezie dentară, după ce am mai și făcut abuz de ceva pastitile pentru durere. Așa că se înțelege.


Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…