Treceți la conținutul principal

The shades of Greyjoy

Ei bine, după cum știți(sau nu) ieri a fost o zi mai specială. S-au împlinit douăzeci de ani, de când o variantă mult mai inocentă și tânără de a mea, s-a hotărât că e timpul să apară pe lume.
De pe la cinșpe ani, am încetat să mă mai bucur de ziua mea, când am realizat că cu fiecare an în plus, nu fac decât să mă apropii de moarte. Cum probabil ați observat I'm in the good mood.
Și cum nu am bani de terapie, și urăsc juranlele, trebuie să-mi descarc energia negativă. Așa că săracul meu blog, e cel care suferă.
Ca un narcisist autetic ce sunt, urăsc să fiu ignorată sau eclipsată de ceva. Iar anul ăsta, cel mai mult m-a enervat faptul, că am auzit mai des despre premiera 50 shades of Grey, mai des decât "La mulți ani".
Ok, acum chiar mi-am pierdut orice speranță în umanitate.
Ceva timp în urmă am scris, un fel de recenzie pentru carte. Eram pe atunci indulgentă(cât de cât). Însă acum după un șir lung de mean articles, am să fiu foarte sinceră în legătură cu cartea dată.
Nu am de gând să văd filmul, am lucruri ma bune de făcut, spre exemplu să privesc pereții.
Plus că am urât cartea, nu sunt eu puerilă sau bigotă. N-am nimic cu cărțile erotice. Așa un mic sfat de la cineva, care are un bagaj de cărți în spate. Dacă tot citești erotice, măcar citește ceva sofisticat, gen Anais Nin, Henry Miller sau veșnica pomenită Anne Rice. Iar cartea asta e orice numai sexy nu, s-a chinuit autoarea acolo să pună niște replici sexy, dar tot ce i-a reușit nu e decât un cocktail de fraze penibile și scrieri înflorite. Cum spunea o bloggeriță de peste ocean, la fel de sexy ca un canal.
Plus că personajele sunt penibile, Ana care e mai proastă decât o ridiche, sau dl. Grey, care demonstrează toate calitățile unui sociopat și criminal în serie. E.L. James are un vocabular la fel de bogat ca bugetul Moldovei. E incapailă să facă descrieri, trecât de la o extremă la alta cu pasaje când descrie întreaga anatomie a organelor sexuale, sau când vorbește ca o fetiță de clasa șaptea, inacapibilă să pronunțe cuvântul vagin. Și da, am trecut acum cu ochii peste carte, care n-a făcut decât să mă facă să râd.
Dar tot n-o citesc, encefalul meu poate suporta asta, și eu mai am nevoie de el. Și cred că sunt singura fata care n-a citit cartea data. Aproape că mi s-a oprit aerul în plămâni când am scris carte. Ah da, nu e decât un fan-fic după Twilight, care pare o capodoperă în comparație cu dânsa. Cred că dacă îmbeți o pisică și o pui să danseze pe tastatură, iese ceva mai reușit.
Nu mă deranjează erotismul cărții, nici chiar atât de tare descrierile penibile, cât mesajul abuziv pe care cartea-l tratează. F*ck you E.L. James! Datorită ție o să avem o generație de fetițe, care se vor căuta toată viața un iubit posesiv, care să-ți spună cum să te îmbraci, ce și cât să mănânci, și care să controleze fiecare pas pe care-l faci. Asta-i chestia cu acest gen porn-mom, sau bad-romance(cum îi spun eu) Promovează niște relații nesănătoase, manipulatorii, care te fac să crezi că iubitul perfect e un maniac. Fiindcă în ultimile cărți romance, peste care am dat, nu am văzut decât sociopați și fete naive, ce se îndrăgostesc de ei. Ok, e o linie fină dintre un băiat ce-și demonstrează afecțiunea și grija fața de fata pe care o iubește și un obsedat ce consideră femeia păpușa lui personală.
Și cum spuneam toată lumea a citit cartea, asta chiar și persoane, pe care nu mi le pot imagina citind descrierea unui sărut, mai cu seama scene BDSM. Spre exemplu o colegă de a mea din gimnaziu, care se înroșea când pronunțam cuvântul sutien, a distribuit chestia asta pubilc. Măi dacă ești prost fii prost în privat... fii de atât capabil.
Știu că mă lupt cu morile de vânt și probabil, o să apară pe aici ceva fani înfocați, dornici să-mi sară în cap.
Dar am o poziție fermă despre această prostie generală, atât cartea cât și film ce se cheamă 50 Shades of Grey, care nu face să înghită tot mai mulți non-cititori pe un tărâm periculos de unde cu greu poți scăpa.
Ok poate am exagerat...sau nu.
*Titlul - Sper din tot sufletul ca cineva sa se prinda

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Peter Hale

Si fiindca continui sa ma uit la Teen Wolf, am dat peste cateva poze cu personajul meu preferat, Peter Hale, dupa el e Stiles si Derek, dar Peter aduce sarcasmul si putina rautate serialului si asta chiar il face interesant.






















Temă pentru acasă-recenzie

Am avut un conflict interior cu propria persoană să scriu sau nu recenzia la romanul dat, până la urmă mi-am luat inima în dinţi şi am considerat că trebuie s-o fac.
Chiar dacă citesc cărţi fantasy, lucru pe care eu personal îl apreciez cel mai mult la una, este valabilitatea în raport cu lumea reală, şi modul în care sunt construite personajele. N-am putut găsi asta în "Tema pentru acasă", la ce laude am auzit despre ea, aveam aşteptări mari, însă e o care supra-apreciată. O încercare eşuată de a introduce o poveste de dragoste într-o perioadă istorică tragică. Ştiţi atitudinea mea faţă de îndrăgostiţi incurabili, dar de data asta chiar nu am dorit să mă leg de ei.
Primul capitol este impresionat şi înduioşător, însă cum începe acţiunea, tot farmecul se spulberă.
Cel mai mult m-a enervat personajele principale, mai ales Maria, oh aş avea multe să spun acestei fete.
Şi atenţie spoilers
Fată ce abia termină liceul, (îndrăgostită de profesorul ei de română), care e deportat un…

Ghidul autostopistului galactic

Nici nu mai știu de când m-am apucat de cartea asta. Cred că undeva la începutul lui ianuarie, dar cum aveam pe atunci sesiunea. Plus că cartea-i uriașă. Deci a fost destul de greu să mă lupt cu textul lung și încâlcit. Douglas Adams e un fel de Jonathan Swift al genului sci-fi. Nu poţi lua în serios cartea asta, dar e imposibil s-o ignori.
Sincer nu am crezut că o să-mi placă atât de mult, părea la început(de fapt și acum) un non-sens total.
Dacă la început, mai merge cum mai merge acțiunea cărții. Spre final, autorul rupe firul acținunii, îl încâlceste bine și-l aruncă peste cititor, să se descurece singur. De aia, am avut de câteva ori nevoia să recitesc pagini întregi pentru a înțelege, ce naiba se petrece. Adams e un trickster desăvârşit, lasă soarta unor personaje la voia întâmplării, parcă uitând de ele. De aceea pot doar face teorii ce s-a întâmplat cu ele. Așa puțin cartea m-a lăsat în ceață, lucrurile ce păreau deznodământul suprem al întregii cărți, și pe care parcă se baz…