Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din martie, 2015

Filozofeala la patrat

Ok, titlul e puțin ironic și nu se încadrează în tema, dar cum creierul meu tocit după ore de facultate nu poate inventa ceva mai bun mă agăț de unica fărâmă de imaginație.
Acum două minute am început să răscolesc prin calculator, și într-un colț uitat într-o mapă ordinară am găsit o chestie interesantă. La drept vorbind am uitat când am scris-o dar sunt sigură că e a mea, îmi recunosc amprenta de filozof în devenire chiar și într-o singură literă. Deci cum filozofeala mea m-a impresionat, zic că merită s-o împărtășesc vouă. :*

Fiecare lucru măreț e simplu și poate fi explicat într-un singur cuvânt, precum: onoarea, dreptatea, libertatea și justiția. Dar cât de corect putem interpreta aceste valori? Într-o lume unde diversitatea este cea mai distinctă trasătură a maselor. Modul în care privim justiția poate fi în mod ironic, totalul opus al definiției cuvântului. Urmăriți de prejudecăți, și stereotipuri sociale, conștiința noastră se poate pierde între extremele dintre alb și negru, făr…

Razbunarea asasinului

Și am terminat cu Farseer! Sunt mândră de mine. Cum bănuiesc eu că Universul a complotat în potriva mea în ultimul timp. Am avut evenimente cu liga și ASBP-ul, plus trebuia să scriu câte un articol aproape la fiecare. Deci, se înţelege de ce am cam tărăgănat cu finisarea trilogiei, mda... dacă stau să mă gândesc, nu am mi-am dorit atât de tare s-o termin. Vestea bună este că există o continuare,  și ce-i și mai tare eu am cartea, însă nu pot crede că am fost atât de proastă încât s-o duc acasă și s-o las acolo.... Pfff... nu mai am răbdare.
Seria asta de cărți mi-a intrat parcă în sânge și a trezit la viața pasiunea mea pentru citit. În fiecare zi abia aşteptam să vin acasă și să pun mâna pe e-reader. Ca pe timpuri am început să-l port peste tot cu mine, cum făceam când eram la liceu.
Cartea asta e extraordinar de captivantă. Chiar dacă acţiunea se scurge lent și practic nu vedem răsturnării de situaţie la fiecare pas, există ceva... Ai impresia că acolo printre pagini, ba chiar la …

Incompatibil

Da știu că-i trecut de doișpe noaptea și mai știu că în ultimele 48 de ore am dormit doar 5 ore, dar se pare că organismul meu a uitat aceste detalii, cum creierul meu e super-activ și imaginația îmi bombardează capul, spre norocul blogului meu, îmi dedic atenția aici.
Mda... mi-a luat ceva, dar totuși am realizat, și acum stiu cu siguranţă un lucru. Eu și cluburile suntem într-o relație incompatibilă. În zadar m-am obligat, sau am fost obligată să le vizitez, am ajuns la o concluzie simplă după fiecare vizită, e cel mai plictisitor loc din univers pentru mine.
Azi fiind obligată de stagiu meu în jurnalism, și faptul că încerc să fiu o studentă model activistă în două organizaţii studențești(da, îmi place să mă laud). Ei bine ca un ziarist în devenire și în căutare de subiecte news, m-am forţat din nou, să vizitez un astfel de locaş *ironie*. Nu ar trebui să fiu surprinsă de finalul acestei aventurii. Clar că am ajuns să mă holbez la pereţi, după ce am studiat interiorul, și m-am apu…

Leapșa: Ultimate Book Tag

Chiar dacă am treabă cu duiumul, pe la ziar și la școală, m-am hotărât să vin cu un post aici cel puțin per săptămână.
Și ca să-mi respect promisiunea pe săptămâna asta public și eu o leapsă, fiindcă chiar aveam chef să fac una dar nu găseam timp.

1. Ți se face rău dacă citeşti în mașină?
Oh, da! Dar mă încăpățânez oricum să citesc, când fac o călătorie lungă. Însă cum în ultimul timp nu prea am mers cu mașina, nu mai e o problemă. Citesc în tren, nu e atât de deranjant și când călătorești câte douăsprezece ore, cum fac eu ca să ajung acasă, e mai curând o necesitate.
2. Stilul cărui autor ți se pare unic și de ce?
Pff... Fiecare autor (sau aproape) pe care l-am citit avea ceva unic, dar cred că cel mai mult mi-a plăcut stilul lui George R.R. Martin, iar acum ceva nou îmi place stilul lui Robin Hobb, chiar dacă urăsc persoana I, dar ador și stilul sumbru a lui Thomas Harris.
3. Harry Potter sau Twilight? Dă-ne trei motive.
Serios!? Harry Potter, o fi fantsy pentru copii dar e mult mai m…

The hedge knight

Cum Farseer mă consumă la propriu, am luat o scurtă pauză. Fiindcă intuiesc că voi fi la fel de traumată după ce o termin, cum am fost după Nunta Roșie. *sigh* Drame am în viața reală suficiente. *sigh again*
Așa ca să-mi recreez creierul(să spunem așa) am încercat și eu să citesc o nuvelă grafică.
Niciodată până acum nu am citit un comics cap coadă, nici nu prea am fost tentată. Îmi place să-mi imaginez singură tot ce citesc, iar desenele mai mult mă încurcă decât să mă ajute.
Dar cum era vorba de o nuvele după GRRM, n-am ezitat.
Când credeam că știu care-i treaba cu universul ASoIF,  am realizat cu citirea acestei nuvele că nu știu nimic. Pff... e dea dreptul foarte frustrant, m-a cam lăsat în ceață. Sunt sigură că mi-ar fi plăcut mai mult dacă o citeam sub formă de text și nu comics... Dar trebuie să recunosc a fost o experiență unică... nu cred că o să se repete în timpul apropiat. Și trebuie să apreciez grafica superbă a comicsului, la fiecare final de capitol mi-aș fi dorit să …

Trilogia Farsser: Asasinul regal

Cred că au trecut mai bine de un an de când am citit primul volum, că am uitat cât de tare mi-a plăcut. La început mi-a fost greu să-mi aduc aminte  detalii, cum ar fi numele persoanjelor, și care-i treba cu ele, dar mi-am revenit repede în forță.
Robin Hobb m-a obișnuit cu stilul ei unic de a descrie lucruri aparent minore întruna, iarăși am citit ce facea Fitz toată ziua, însă cumva monotonia personajului nu m-a plictisit.
Mi-a plăcut felul în care acesta se maturizează, prin greșelile pe care le face, asta îi conferă lui o latură mai umană cu care poți face o legătură. Hobb a depus mult efort la construcția personajului lui FitzChivarly, nu pare clasicul erou dintr-o serie fantsy, cu destinul de a salva omenirea, nu e un erou, chiar dacă are o origine și puteri speciale. Faptul că greșește, simte teama, singurătate, iar mai cu sema indiferent de eforturile depuse nu merge totul conform planurilor lui. Toate astea îl fac un personaj unic în felul său, și am simțit asta, cu fiecare …

Ghidul autostopistului galactic

Nici nu mai știu de când m-am apucat de cartea asta. Cred că undeva la începutul lui ianuarie, dar cum aveam pe atunci sesiunea. Plus că cartea-i uriașă. Deci a fost destul de greu să mă lupt cu textul lung și încâlcit. Douglas Adams e un fel de Jonathan Swift al genului sci-fi. Nu poţi lua în serios cartea asta, dar e imposibil s-o ignori.
Sincer nu am crezut că o să-mi placă atât de mult, părea la început(de fapt și acum) un non-sens total.
Dacă la început, mai merge cum mai merge acțiunea cărții. Spre final, autorul rupe firul acținunii, îl încâlceste bine și-l aruncă peste cititor, să se descurece singur. De aia, am avut de câteva ori nevoia să recitesc pagini întregi pentru a înțelege, ce naiba se petrece. Adams e un trickster desăvârşit, lasă soarta unor personaje la voia întâmplării, parcă uitând de ele. De aceea pot doar face teorii ce s-a întâmplat cu ele. Așa puțin cartea m-a lăsat în ceață, lucrurile ce păreau deznodământul suprem al întregii cărți, și pe care parcă se baz…