Treceți la conținutul principal

The hedge knight

Cum Farseer mă consumă la propriu, am luat o scurtă pauză. Fiindcă intuiesc că voi fi la fel de traumată după ce o termin, cum am fost după Nunta Roșie. *sigh* Drame am în viața reală suficiente. *sigh again*
Așa ca să-mi recreez creierul(să spunem așa) am încercat și eu să citesc o nuvelă grafică.
Niciodată până acum nu am citit un comics cap coadă, nici nu prea am fost tentată. Îmi place să-mi imaginez singură tot ce citesc, iar desenele mai mult mă încurcă decât să mă ajute.
Dar cum era vorba de o nuvele după GRRM, n-am ezitat.
Când credeam că știu care-i treaba cu universul ASoIF,  am realizat cu citirea acestei nuvele că nu știu nimic. Pff... e dea dreptul foarte frustrant, m-a cam lăsat în ceață. Sunt sigură că mi-ar fi plăcut mai mult dacă o citeam sub formă de text și nu comics... Dar trebuie să recunosc a fost o experiență unică... nu cred că o să se repete în timpul apropiat. Și trebuie să apreciez grafica superbă a comicsului, la fiecare final de capitol mi-aș fi dorit să am imaginea ca poster.
Însă cum spuneam nu mă mai apuc să citesc comicsuri, cel puțin nu acum, sunt mult prea deranjate pentru mine.
Acum la final de articol realizez că n-am scris nimic despre nuvela în sine, care fiind scrisă de Martin, e bineînțeles extrordinară, poate când o să am timp o să mă apuc de întreaga colecție de nuvele Dunk and Egg. Până atunci mă întorc la Farseer, ca să realizez că comparativ cu alții, viața mea e perfectă. (ironie)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Moartea caprioarei de Nicolae Labis

Seceta a ucis orice boare de vant. Soarele s-a topit si a curs pe pãmânt.  A rãmas cerul fierbinte si gol. Ciuturile scot din fantana namol. Peste paduri tot mai des focuri, focuri, Danseaza salbatice, satanice jocuri.  Mã iau dupa tata la deal printre tarsuri, Si brazii mã zgarie, rai si uscati. Pornim amandoi vanatoarea de capre, Vanatoarea foametei în muntii Carpati. Setea mã naruie. Fierbe pe piatra Firul de apa prelins din cismea. Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna, Din strunele undelor line, izvoarele. Când va scapata soarele, când va licari luna, Aici vor veni sã s-adape Una cate una caprioarele.
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã tac. Ametitoare apa, ce limpede te clatini! Mã simt legat prin sete de vietatea care va muri La ceas oprit de lege si de datini.
Cu fosnet vestejit rasufla valea. Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers! Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca Mainile pline d…

Suge-o, Ramona!

Nu credeam că voi ajunge să citesc cartea asta vreodată, dar așa cum se întâmplă mereu și știți zicala "Nebănuite sunt căile Domnului." Acum 2-3 ani am ajuns blocată temporar  în București unde urma să fac o escală cu trenul, însă din pricina punctualității CFR-ului am ajuns sa pierd trenul și nevoită să aștept vreo două ore în gară pe următorul. Colindând netul am ajuns să citesc la un moment dat Suge-o, Ramona! Cum era în trend pe atunci, (dar e și acum) curioazitatea în echipă cu plictiseala a învins rațiunea și am citit și eu câteva capitole. Nu mi-au plăcut! Nu pot să spun că și cartea mi-a plăcut, acum că am terminat-o, dar mă rog era duminică și eu nu aveam ce face, și simțeam nevoia să citesc ceva lejer.
Ok, am câteva probleme cu cartea asta:
În primul rând autorul m-a preîntâmpinat încă de la început că nu are pretenția de a se numi un scriitor, dar dacă totuși a scris o cartea, a publicat-o și scoate bani de pe ea poate ar trebuii să revizioneze titlul. Și da, pri…

Ora vrajitoarelor

A trecut ceva timp de când n-am mai citit ceva de Anne Rice, acum câţiva ani, când i-am descoperit cărţile eram pur si simplu, total pasionată de lecturalor. Mă refer la seria "Cronicile vampirilor", unele cărţi din serie m-au marcat, şi puţine cărţi au avut acest efect asupra mea. "Interviu cu un vampir" şi "Vampirul Lestat" mi-au plăcut atât de mult încât şi astăzi din când în când le răsfoiesc şi de obicei după ce termin cartea renunţ să o recitesc, dar aceste două cărţi le-aş reciti cu păcere, însă am o memorie bună şi îmi amintesc ce se întâmplă acolo şi chiar dacă am uitat unele scene, pe parcurs mi le amintesc cu toate detaliile, şi eu nu pot să continui dacă ştiu ce va urma. Însă doar primele două volume din serie mi-au plăcut mult, deja parcă în coborâre deplină cărţile au început să-mi displacă. "Regina Damnaţilor" a fost ok, "Povestea Hoţului de trupuri" mi s-a părut punctul în care Lestat şi-a pierdut din farmec, de parcă …