Treceți la conținutul principal

Al cincilea as

Și... ultima recenzie pe azi. Iniţial m-am gândit să fac un articol mare, dar chibzuind puţin am hotărât că la cât de epice sunt fiecare din cele trei cărți merită un articol aparte.
Cum cartea e subțirică și ușurică de fel am terminat-o în mai puțin de patru ore, plus că am citit-o sub lumina unei lumânări s-au revoltat puțin pupilele mele, dar experienţa a fost unică.
Și iarăși mă apuc să laud cartea, Nu știu dacă am menţionat pe aici, dar perioada mea preferată din istorie; e interbelica. Iubesc totul legat de România interbelică, și dacă aș avea de ales, când și unde să mă nasc, atunci asta ar fi destinația mea. Aș renunţa fără remuşcări la toate avantajele tehnologice de astăzi, pentru toaletele burgheze ale acelor timpuri.
Cartea e plasată spre sfârșitul războiului cu mici episoade din anii '38-'39, un motiv în plus să-mi placă.
Magda, care ne căluzește prin lumea ei, e absolut fantastică, am simțit o legătură specială cu ea din prima clipă, în parte că purtăm același nume. Deci, cum spuneam, nu m-a deranjat persoana I, pe cât o face de obicei,  din potrivă parcă a decurs mai ușor așa lectura. Magdalena, e minunată ca și toate personajele principale create de maestra Rodica Ojog-Brașoveanu, e isteață, curajoasă și devotată. Calități rar întâlnite la un spion. Acțiunea cărții te ține cu sufletul la gură, nu sunt genul care să fie obsedată de fiecare carte pe care pune mână astfel încât să nu o poată termina. Eu, pot afirma mândră că mă pot controla, dar cu cartea asta nu a fost ușor cred că m-a apucat două noaptea când am terminat-o, ca apoi să mă culc furioasă că am făcut-o.

De obicei, moartea e inutilă, accident sau act biologic. El i-a dat un sens și asta mi se pare splendid.

Citatul cu care Magda a crescut în ochii mei.
-Hai s-o luăm altfel, Magda Inversează situațiile. Dumneta în locul meu, agentă operând într-un oraș din Germania. N-ai fi sacrificat cinci nemți în folosul țării duminitale? ...
-Țara mea... n-a omorât în două mii de ani atâția câți ați asasinat voi într-o săptămână! Iar dacă ar fi făcut-o, hotărât m-aș fi aflat de cealaltă parte a baricadei.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…