Treceți la conținutul principal

Misiunea Bufonului

Nu-mi vine să cred că am terminat cartea asta. Cum m-am obișnuit scrisă fiind de Robin Hobb, e uriașă, problema a fost că am citit-o pe hârtie, cu e-readerul nu văd diferența dintre 100 de pagini și 1000.

Cu Misiunea Bufonului am văzut, cartea e incredibil de grea, îmi amorțea mâinile. Dar, n-are rost să mă mai plâng.
Cum era și de așteptat cartea e superbă, plină de emoții care te zdruncină. Începe pasiv, și Hobb ne călăuzește ca prin somn spre aventura lui Fitz. Treptat ajungi în mijlocul acțiunii fără să realizezi asta, spre final nu poți să lași cartea din mână, am uitat până și de încheieturile mele dureroase. Fără să realizez am și terminat cartea cu o privire încruntată.
Vorbind despre final mi-a dat atâtea emoții, cu un personaj care-mi place, cred că i se întâmplă ceva, Hobb trollește, apoi chiar se întâmplă ceva... Cred că v-am făcut confuzi... dar, eu mereu încerc să-mi redau emoțiile în urma unei cărți, nu să-i fac rezumatul, urăsc spoilers.
Cartea s-a terminat, și mi-a frânt inima, la propriu l-am visat toată noaptea pe Ochi Întunecați... the feels!
Cum cartea e prima dintr-o nouă trilogie, m-am informat despre următoarele două volume, care nu s-au publicat încă în România. Ok, răbd eu șase luni, na... maxim un an, de nu apare la noi, mă apuc să le citesc în engleză.

Este timpul roata care se învârtește sau dâra pe care aceasta o lasă în urmă?

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…