Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2015

My music taste part 1

Pe la 10-13 ani ascultam muzică pentru care îmi vine să roșesc, dar cum sub lipsită de pigmenți de culoare în obraji, nu mă obosesc. Ascultam ceea ce se difuza pe la radio sau ce asculta toată lumea. Ceva timp a trecut, când am început să înțeleg și eu engleza, dar mai cu seamă să înțeleg ce trebuie să ascult, gusturile mele muzicale s-au schimbat total.
La moment nu am nici un prieten care ascultă ceea ce ascult și eu, mai găsim câteva cântece care fac excepții, dar pe linie generală eu am gusturi toatal diferite. Lucru minunat, cred eu, ce mă irită genrația asta scoasă pe bandă și lipsită de originalitate, care ascultă versurile pline de înțelepciune a lui Kanye West, Nicki Minaj sau Iggy Azalea, nu spun că respectivi sunt niște artiști prosti, dar sunt.
Dar și ăia sunt mai decenți decât maneliștii, ew... doar gândul la astfel de cântece îmi provoacă o greață spontană. Da, gusturile nu se discută. Păcat că după gusturile cuiva poți spune multe despre nivelul cultural și coeficientu…

Contele de Monte-Cristo

A sosit vremea să citesc și eu ceva clasic. Cum Monte-Cristo e de mult pe lista mea de must-read(listă, care în curând, la numărul de tituluri, poate acoperii o carte deja). Nu mă pot gândi la ceva mai tare decât să citești pe plajă sub zgomotul calmant al valurilor.
Iar acum despre carte... E una din cele mai bune cărți citite de mine, da are lacune pe care datorită stilului autorului dar și secolului în care a fost scrisă le poți trece cu vederea. Am avut mereu o slăbiciune pentru cărțile despre răzbunare, oameni puși în fața propriei conștinețe, izolați, care ulterior își recapătă libertatea. Acum vreo cinci ani am citit Papillon de Henri Charriere, o carte pe care o recomand. E bazată pe fapte reale, viața unui deținut francez, care reușește să evadeze de nenumărate  ori până își capată libertatea. Era un pasaj în carte(fiindcă nu o am la mine nu îl pot reda) unde fiind capturat după o evadare Papillon, datorită poreclei sale este amenințat de temnicier că i se va tăia aripile, b…

Musée Masséna

Cum până acum, tot ce-am făcut, este să lenevesc pe plajă cu o carte în mână sau să mă blăceasc ca o broască în apă, am decis să mai schimb rutina. Azi am fost la muzeul Masséna.
Inițial muzeul a aparținut  familiei Masséna, amplasat pe Promenade des Anglais, chiar pe malul Mediteranei. Poate exista oare o amplasare mai perfectă pentru un fost conac nobiliar?
Mi-a plăcut faptul că cu fiecare etaj pe care îl urcam treceam în alt secol, de la parter, la care s-a păstrat autenticitatea secolului 18, cu cât urcam descopeream un nou deceniu, în evoluția promenadei și a întregului oraș.
Salon de masa mi se pare superb, de la podeaua veche din lemn care scârțâia la fiecare pas până la candelabrul fastuos ce te orbea din sclipiri.
În stânga era ușa spre una din cele mai frumoase biblioteci pe care le-am văzut, ce îmi pare rău că nu am făcut mai multe poze.
Deci aici era parterul. O parte din mobila acelui secol
Priveliștea de la primul etaj sau era al doilea... nu mai știu sincer, în orice c…

Despre Nadina pe moarte

Ca o notă info, vin cu ceva explicații pentru articolul anterior, neobișnuit de mare pentru blogul meu. Ideea nuvelei în sine îmi colinda mintea de mai mult timp, dar abia ieri m-am asezat în fața calculatorului și am început să tastez cu o viteză nebună. Determinată în mare parte de glumele de prost gust legate de sinucidere, atât de populare printre mine și prietenele mele în timpul sesiunii. Dar și a damnatului meu nume Mădălina Manole, care acum m-a condamnat la o existență în fiecare cunoștință nouă, trebuie să facă o aluzie la legătura mea cu tizul meu. En fin. depsre Nadin pe moarte.
Citisem câțiva ani în urmă despre ultimile gânduri a unui sinucigas, și mi se părea atât de sumbre și deprimate încât am respins ideea de a continua lectura. De ce un sinucigaș nu poate avea simțul umorului? M-am întrebat eu, fie ăla și negru. Așa s-a născut Nadina. Am șlefuit-o puțin, apoi am lăsat-o să cutreire capul meu, curioasă dar leneșă din fire, fata făcut ce a făcut și așa a apărut pe pag…

Nadina pe moarte

Nadin se aseză pe fotliu alb și incomod de moale, pentru cineva aflat prima oară în antreul unui cabinet psihologic, fata era destul de calmă, totala lipsă de anxietate se datora nervilor tociții bine timp de 19 ani. Nadin considera sincer că e ultima persoană care ar avea nevoie de orice fel de ajutor ”Știu că-s nebună, dar m-am împăcat cu ideea.”

Despre dragoste & co

Well, asta e o surpriză, să scriu eu despre dragoste! Cum probabil ați observat, dacă mă urmăriți, nu sunt genul romantic. De multe ori am strâmbat din nas când primeam un buchet de flori sau ciocolată, câteodată mă încăpățânam să plătesc pentru mine, când ieșeam la un suc. Habar nu am de ce făceam asta, și de ce e neapărat un lucru rău. Dacă mie pur și simplu nu-mi place ciocolată(și chiar nu-mi place) și nici n-am chef la moment să pretind că-mi place, iar dacă pur și simplu îmi face o reală plăcere să plătesc pentru mine, de ce nu? No, poate mai bine să fiu pițipoanca clișeică ce stă la buzunaru' lui tati? Ei bine, aici se încep stadartele duble, conform sutelor de meme-uri despre subiect văzute pe 9gag și din alte surse. Să trecem la oile noastre: Love is complicated!

Și în toată chestia asta, înșelatul e mare mea problemă, știu că e des întâlnit și nu pot face absolut nimic ca să opresc , dar tot mă enervez fără efect. Eu care sunt  loială și cinstită, plus că am o conștiiță,…

The whispering knights

O cărțulie mică, ușurică și cam copilăroasă, cum n-are nici  100 de pagini am terminat-o azi dimineață. De ceva timp nu mai citisem nimic în engleză, așa că i-am dat o șansă. Am intuit de la început simplitatea cărții, e pentru copii până la urmă engleză elemetară ușor de înțeles. Mi-a plăcut micile ilustrații. În rest sunt puține persoanje, ușor definite, mai puțin antagonista,
Autoare nici nu s-a obosit sa o definească, habar nu ai ce motive o domină și de ce procedează complet prostește. Mi-a plăcut puțin de Sue, e genul de fetiță cum obișnuiam să fiu eu, nihilistă care negă totul și nu crede nimic.... hihi. Cam asta despre carte, ce pot spune acţiunea e ușor fluidă pe parcurs, nu m-a ținut cu sufletul la gură. Finalul e previzibil, chiar de la început, Morgan e iritată, fiindcă ce spuneam n-am mai citit despre un villan atât de gol și lipsit de substanţa ca personaj. Dar pentru cineva de 9-12 ani acestă carte poate fi excelentă.

Din Nice: primele impresii

Mai mult ca sigur mi-am pierdut toți prietenii când aceștea au aflat că urmează să-mi petrec restul verii în Nice. But, it's totally worth it!

Aici, chiar și după ce m-am ars serios la soare, încă am impresia că aș fi albinoasă, comparându-mă cu localnicii bronzați bine. Începând cu clima total opusă celei din Petroșani și terminând cu un nou fus orar, metabolismul meu încă exprimă WTF! 
Însă trec peste tot, aș fii nesmițită dacă m-aș plânge. Stau într-o clădire în stil barok,( cred că ăsta e termenul potrivit), cu un nume poetic Palazzo del Sol.
Îmi dă impresia că mă aflu în conacul vechi a unei familii burgheze: de la ascensor până la scările în spirală și ușile grele și mari din lemn, dar cel mai mult la casa asta, îmi place geamurile imense cu priveliștea directă spre mare... waw!
Încă nu am văzut mare lucru în oraș, am fost până la mall, că tot sunt reduceri și pe plajă bineînțeles. Încerc să mă învăț să înot dar până la moment îmi iese foarte bine să fac scufundări involunt…

Dragonul Maiestatii Sale

Când am început cartea, habar nu aveam despre ce merge treaba în ea. Citisem o recenzie cu ceva timp în urmă și conform titlului e cu dragoni, pentru mine asta e un motiv suficient... căci simplu ador dragonii.
Slava zeilor am terminat-o, nu mi-a fost atât de greu să termin o carte de la Anna Karenian încoace, și nu pentru că ar avea complexitatea lui Tolstoi în ea, dinportivă e ușurică și chiar simplistă din unele puncte de vedere. Dar nu m-a prins absolut de loc, abia dacă am memorat vreo două trei personaje, citeam zeci de pagini fără să pricep o boabă, de parcă era chineză curată. Oricum ideea principală a cărții am înțeles-o. Ideea e chiar superbă, imaginati-vă războaile lui Napoleon cu dragoni, yeah! Într-un fel cartea e steampunk, sau ceva de genul(doar pretind că aș știi toate genurile literale). Ei, bine pentru cineva cu iamginație, lupte pe dragoni giganți în aer pare o imagine superbă. Dar, criticul din mine nu poate fi astâmpărat, gravitația... nu poate exista ființe ce c…

4 tipuri de barbati

Am primit o provocare să scriu despre tipuri de barbati, asta a fost cu vreo două luni în urmă... dar, hey nimic nu mă oprește să scriu acum.
Hihi...
Mommy boy
Cu totii cunoaște un tip de genul. E băiatul căruia i-a trebuit mai bine de 12 ani să se învețe să lege singur șireturile, nu poate să facă cumpărături sau să gătească, în principiu e incapabil să facă o decizie pe cont propriu. Mommy boy, va fi mereu dominat de o singură femeie. De obicei e singurul copil sau băiat, în general e unic pentru mami. în fiecare bărbat trăiește un mommy boy de cel puțin 10%, și e ok cât timp nu depășește cota de 50%, că de aici lucrurile merg prost și anormal. Fiindcă un astfel de bărbat și până la 30 de ani va depinde de mama sa aproape din toate punctele de vedere, incababil să fie independet din punct de vedere finaciar și chiar emoțional.
Fustangiul
Ehe.. asta-i genul meu preferat. 75% din prietenii mei sunt fustangii notorii. Probabil era să fiu și eu așa de mă nășteam băiat... cel puțin odată p…