Treceți la conținutul principal

The Ice Dragon

Ce faci când dai brusc peste o carte semnată de autorul tău preferat? Bineînțeles lași Hannibal, și te apuci de o nuvele pentru copii, doar fiindcă e semnată GRRM.
Eh, dar pot fi acuzată, când slăbiciunea mea pentru dragoni și Martin e bine cunoscută.
Deci, prin tot fandom-ul auzeam despre cartea asta, iar aseară când youtube mi-a dat în sugestii nuvela audio, am uitat că am jumate din cartea lui Thomas Harris de terminat.
Ca de obicei tot ce scrie Martin e fantastic, la fel ca Rice, are un stil aparte. Fără să facă descrieri inutile sau să să lase lacune în text, admosfera își este insuflată. Martin abia ce descrie lumea materială, concetrându-se mai mult pe senzațiile și sentimentele personajelor care interacționează cu ea. Găsesc asta fascinat.
The Ice Dragon, cum spuneam, este o nuvelă pentru copii, cu toate acestea este foarte matur scrisă. Regret chiar că nu l-am descoperit pe Martin mai devreme, mi-ar fi trebuit nuvele de genul asta când eram mică. Fiindcă ador acest gen(lipsit de romatism) tragic-fantastic, mi se pare delicos. Nu în zadar Tinerețe fără bătrâtnețe și viață fără de moarte e povestea mea preferată de când am citit-o prima oara, și pe atunci aveam șase ani. Da, eu așa nebună m-am născut!
Firul narativ e ușor ca pentru copii, dar în același timp realistic chiar și pentru o nuvelă fantsy. Bătălia finală dintre dragonul de gheață și celanți trei dragoni ce respirau foc, e atât de epică încât îți ții respirația cu fiecare cuvânt. Încep să-l iubesc pe Martin din ce în ce mai mult, și acum abia aștept să mă întorc în Petroșani, numai ca să îmi pot cumpăra Lumea de Gheață și Foc, and then I will be eternally happy!

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Inferno

Am pus de mult timp ochii pe cartea asta, însă abia acum am reuşit să o citesc. Cred că am citit, toate cărțile lui Dan Brown sau toate cărțile sale publicate în română, cel puțin.
Pot spune cu siguranţă că Inferno e cea mai bună din toate, mai bună chiar ca Codul lui Da Vinci. Nu sunt fana lui Brown, dar poate faptul  că îi citesc toate cărțile, spune alt ceva.

Am citit Codul lui Da Vinci, Îngeri și Demoni, Simbolul Pierdut și Fortăreața digitală (astea parcă sunt) De mult timp, încă de când eram în gimnaziu și chiar dacă pe atunci încă nu aveam un simț critic la fel de ascuțit, am observat o parte repetitivă în stilul lui Dan Brown. Chiar dacă plasează informații din simbolistică și istorie, crează același plot cu exact aceleași personaje. Cu excepția cărții Fortăreața digitală, care nu Robert Langdon nu este personaj. În restul plotul se repetă până la extreme. Profesorul este trezit în toiul nopții și chemat să ancheteze crima unui doctor( în științe sau istorie) moartea căruia a…