Treceți la conținutul principal

The Ice Dragon

Ce faci când dai brusc peste o carte semnată de autorul tău preferat? Bineînțeles lași Hannibal, și te apuci de o nuvele pentru copii, doar fiindcă e semnată GRRM.
Eh, dar pot fi acuzată, când slăbiciunea mea pentru dragoni și Martin e bine cunoscută.
Deci, prin tot fandom-ul auzeam despre cartea asta, iar aseară când youtube mi-a dat în sugestii nuvela audio, am uitat că am jumate din cartea lui Thomas Harris de terminat.
Ca de obicei tot ce scrie Martin e fantastic, la fel ca Rice, are un stil aparte. Fără să facă descrieri inutile sau să să lase lacune în text, admosfera își este insuflată. Martin abia ce descrie lumea materială, concetrându-se mai mult pe senzațiile și sentimentele personajelor care interacționează cu ea. Găsesc asta fascinat.
The Ice Dragon, cum spuneam, este o nuvelă pentru copii, cu toate acestea este foarte matur scrisă. Regret chiar că nu l-am descoperit pe Martin mai devreme, mi-ar fi trebuit nuvele de genul asta când eram mică. Fiindcă ador acest gen(lipsit de romatism) tragic-fantastic, mi se pare delicos. Nu în zadar Tinerețe fără bătrâtnețe și viață fără de moarte e povestea mea preferată de când am citit-o prima oara, și pe atunci aveam șase ani. Da, eu așa nebună m-am născut!
Firul narativ e ușor ca pentru copii, dar în același timp realistic chiar și pentru o nuvelă fantsy. Bătălia finală dintre dragonul de gheață și celanți trei dragoni ce respirau foc, e atât de epică încât îți ții respirația cu fiecare cuvânt. Încep să-l iubesc pe Martin din ce în ce mai mult, și acum abia aștept să mă întorc în Petroșani, numai ca să îmi pot cumpăra Lumea de Gheață și Foc, and then I will be eternally happy!

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Peter Hale

Si fiindca continui sa ma uit la Teen Wolf, am dat peste cateva poze cu personajul meu preferat, Peter Hale, dupa el e Stiles si Derek, dar Peter aduce sarcasmul si putina rautate serialului si asta chiar il face interesant.






















Temă pentru acasă-recenzie

Am avut un conflict interior cu propria persoană să scriu sau nu recenzia la romanul dat, până la urmă mi-am luat inima în dinţi şi am considerat că trebuie s-o fac.
Chiar dacă citesc cărţi fantasy, lucru pe care eu personal îl apreciez cel mai mult la una, este valabilitatea în raport cu lumea reală, şi modul în care sunt construite personajele. N-am putut găsi asta în "Tema pentru acasă", la ce laude am auzit despre ea, aveam aşteptări mari, însă e o care supra-apreciată. O încercare eşuată de a introduce o poveste de dragoste într-o perioadă istorică tragică. Ştiţi atitudinea mea faţă de îndrăgostiţi incurabili, dar de data asta chiar nu am dorit să mă leg de ei.
Primul capitol este impresionat şi înduioşător, însă cum începe acţiunea, tot farmecul se spulberă.
Cel mai mult m-a enervat personajele principale, mai ales Maria, oh aş avea multe să spun acestei fete.
Şi atenţie spoilers
Fată ce abia termină liceul, (îndrăgostită de profesorul ei de română), care e deportat un…

Ghidul autostopistului galactic

Nici nu mai știu de când m-am apucat de cartea asta. Cred că undeva la începutul lui ianuarie, dar cum aveam pe atunci sesiunea. Plus că cartea-i uriașă. Deci a fost destul de greu să mă lupt cu textul lung și încâlcit. Douglas Adams e un fel de Jonathan Swift al genului sci-fi. Nu poţi lua în serios cartea asta, dar e imposibil s-o ignori.
Sincer nu am crezut că o să-mi placă atât de mult, părea la început(de fapt și acum) un non-sens total.
Dacă la început, mai merge cum mai merge acțiunea cărții. Spre final, autorul rupe firul acținunii, îl încâlceste bine și-l aruncă peste cititor, să se descurece singur. De aia, am avut de câteva ori nevoia să recitesc pagini întregi pentru a înțelege, ce naiba se petrece. Adams e un trickster desăvârşit, lasă soarta unor personaje la voia întâmplării, parcă uitând de ele. De aceea pot doar face teorii ce s-a întâmplat cu ele. Așa puțin cartea m-a lăsat în ceață, lucrurile ce păreau deznodământul suprem al întregii cărți, și pe care parcă se baz…