Treceți la conținutul principal

Lumea de gheata si foc - favorite


Nu cred ca are sens să mai spun cât de tare iubesc cartea dată. Am curtat-o un anu de zile și în sfârșit e a mea! Un regret am acum, ca din ambiție prostească de a-mi proteja comorile am lăsat-o acolo cu inima frântă bineînțeles.
Cum am promis am postat câteva ilustrații preferate din carte, chiar ca să-mi potolesc dorul care m-a si cuprins deja,

Chiar dacă telefonum meu nu face cele mai grozave poze ma pot mulțumi și cu atât.
Mai sus emblema Casei Targaryan*
Dragonstone, cetatea de scaun al familei Targaryan*
Vechea Valyria, când dragonii domneau lumea*
Copii pădurii și Primii Oameni*

Balerion Teroarea Neagră*

Cetatea de scaun a familiei Baratheon, Stormend titlul spune totul.*
Riverrun, cetatea de scaun a Casei Tully*

Highgarden, excepptionalul castel al familei Tyrell*
Eyire din Valea lui Arryn*

Titanul din Bravos*

Venirea Andalilor*
Extraordinar de complexă! Genologia familei Targeryan*
și în final spatele iubitei mele cărți


Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Peter Hale

Si fiindca continui sa ma uit la Teen Wolf, am dat peste cateva poze cu personajul meu preferat, Peter Hale, dupa el e Stiles si Derek, dar Peter aduce sarcasmul si putina rautate serialului si asta chiar il face interesant.






















Temă pentru acasă-recenzie

Am avut un conflict interior cu propria persoană să scriu sau nu recenzia la romanul dat, până la urmă mi-am luat inima în dinţi şi am considerat că trebuie s-o fac.
Chiar dacă citesc cărţi fantasy, lucru pe care eu personal îl apreciez cel mai mult la una, este valabilitatea în raport cu lumea reală, şi modul în care sunt construite personajele. N-am putut găsi asta în "Tema pentru acasă", la ce laude am auzit despre ea, aveam aşteptări mari, însă e o care supra-apreciată. O încercare eşuată de a introduce o poveste de dragoste într-o perioadă istorică tragică. Ştiţi atitudinea mea faţă de îndrăgostiţi incurabili, dar de data asta chiar nu am dorit să mă leg de ei.
Primul capitol este impresionat şi înduioşător, însă cum începe acţiunea, tot farmecul se spulberă.
Cel mai mult m-a enervat personajele principale, mai ales Maria, oh aş avea multe să spun acestei fete.
Şi atenţie spoilers
Fată ce abia termină liceul, (îndrăgostită de profesorul ei de română), care e deportat un…

Ghidul autostopistului galactic

Nici nu mai știu de când m-am apucat de cartea asta. Cred că undeva la începutul lui ianuarie, dar cum aveam pe atunci sesiunea. Plus că cartea-i uriașă. Deci a fost destul de greu să mă lupt cu textul lung și încâlcit. Douglas Adams e un fel de Jonathan Swift al genului sci-fi. Nu poţi lua în serios cartea asta, dar e imposibil s-o ignori.
Sincer nu am crezut că o să-mi placă atât de mult, părea la început(de fapt și acum) un non-sens total.
Dacă la început, mai merge cum mai merge acțiunea cărții. Spre final, autorul rupe firul acținunii, îl încâlceste bine și-l aruncă peste cititor, să se descurece singur. De aia, am avut de câteva ori nevoia să recitesc pagini întregi pentru a înțelege, ce naiba se petrece. Adams e un trickster desăvârşit, lasă soarta unor personaje la voia întâmplării, parcă uitând de ele. De aceea pot doar face teorii ce s-a întâmplat cu ele. Așa puțin cartea m-a lăsat în ceață, lucrurile ce păreau deznodământul suprem al întregii cărți, și pe care parcă se baz…