Treceți la conținutul principal

Rosu si negru

Bucurie mare, am început să învăț în sfârșit lucruri care au legătură cu topografia. Dar chiar și așa nu pot să-mi iert că citesc puțin. O să fiu un topograf al naibii de citit, zdrobim toate clișeele.
Roșu și Negru e o carte uriașă filozofică și greoaie. Mi-a luat aproape două săptămâni să o termin, deoarece primul volum e foarte plictisitor, dar cum am dat de al doilea a și început veselia.
Cartea se învârte în jurul lui Julien un tânăr de proevidență modestă dar foarte ambițios și cu pată pe Napoleon. Julien e foarte bine construit ca personaj, e plin de defecte și asta găsesc eu e fascinant... oarecum. Deși de multe ori mi-a plăcut de Julien, ca atare pentru voința lui puternică de a-și depăși condiția. Chiar având parte de o concurență neloianlă, îl găsesc exagerat de filistin și egoist. Relația lui cu doamna Renal mi se pare abuzivă. Pe când mi-a plăcut să citesc despre zbucimul pe care l-a simțit cu domnișoara La Mole. De fapt Mathilda e preferata mea până într-un moment. Mi-a plăcut să citesc despre dragostea lor orgolioasă și obsedată, nu cred că am citit ceva mai realist ca realația celor doi. Domnișoara de La Mole e în general fantastică, și poate fiindcă am găsit atât de mult în comun cu ea a devenit preferata mea. Faptul că e foarte inteligentă, nu judecă aparențele, mândră de originile ei, e gata să riște totul și mai presus de toate e narcisistă și foarte orgolioasă. E perfectă! Mă rog pentru mine. Dar dragostea care o poartă pentru Julien, îi altereză personalitatea. Devine spre final patetică și enervantă, de aceea prefer mai mult antiteza ei. 
Ca să închei cu o concluzie, am iubit și urât cartea asta în mod repetat, iar asta numesc eu o lectură reușită. Cartea e fantastic de bună, însă ai nevoie de un bagaj bunicel de cărți în spate ca să-i înțelegi filosofia.Totuși o recomand tututror are toate elementele unui roman reușit, plus perosnaje, chiar și cele secundare foarte bine construite și palpabile.
Fă întodeauna contrariu la ce se așteaptă de la dumneta.
Ai zice că se teme ca nu cumva să-i placă celui cu care stă de vorbă.
 Știi nu era lup, ci numai umbra lui.
Pentru o clipă, gelozia și dragostea fusese mai puternice decât orgoliul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Moartea caprioarei de Nicolae Labis

Seceta a ucis orice boare de vant. Soarele s-a topit si a curs pe pãmânt.  A rãmas cerul fierbinte si gol. Ciuturile scot din fantana namol. Peste paduri tot mai des focuri, focuri, Danseaza salbatice, satanice jocuri.  Mã iau dupa tata la deal printre tarsuri, Si brazii mã zgarie, rai si uscati. Pornim amandoi vanatoarea de capre, Vanatoarea foametei în muntii Carpati. Setea mã naruie. Fierbe pe piatra Firul de apa prelins din cismea. Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna, Din strunele undelor line, izvoarele. Când va scapata soarele, când va licari luna, Aici vor veni sã s-adape Una cate una caprioarele.
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã tac. Ametitoare apa, ce limpede te clatini! Mã simt legat prin sete de vietatea care va muri La ceas oprit de lege si de datini.
Cu fosnet vestejit rasufla valea. Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers! Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca Mainile pline d…

Suge-o, Ramona!

Nu credeam că voi ajunge să citesc cartea asta vreodată, dar așa cum se întâmplă mereu și știți zicala "Nebănuite sunt căile Domnului." Acum 2-3 ani am ajuns blocată temporar  în București unde urma să fac o escală cu trenul, însă din pricina punctualității CFR-ului am ajuns sa pierd trenul și nevoită să aștept vreo două ore în gară pe următorul. Colindând netul am ajuns să citesc la un moment dat Suge-o, Ramona! Cum era în trend pe atunci, (dar e și acum) curioazitatea în echipă cu plictiseala a învins rațiunea și am citit și eu câteva capitole. Nu mi-au plăcut! Nu pot să spun că și cartea mi-a plăcut, acum că am terminat-o, dar mă rog era duminică și eu nu aveam ce face, și simțeam nevoia să citesc ceva lejer.
Ok, am câteva probleme cu cartea asta:
În primul rând autorul m-a preîntâmpinat încă de la început că nu are pretenția de a se numi un scriitor, dar dacă totuși a scris o cartea, a publicat-o și scoate bani de pe ea poate ar trebuii să revizioneze titlul. Și da, pri…

Ora vrajitoarelor

A trecut ceva timp de când n-am mai citit ceva de Anne Rice, acum câţiva ani, când i-am descoperit cărţile eram pur si simplu, total pasionată de lecturalor. Mă refer la seria "Cronicile vampirilor", unele cărţi din serie m-au marcat, şi puţine cărţi au avut acest efect asupra mea. "Interviu cu un vampir" şi "Vampirul Lestat" mi-au plăcut atât de mult încât şi astăzi din când în când le răsfoiesc şi de obicei după ce termin cartea renunţ să o recitesc, dar aceste două cărţi le-aş reciti cu păcere, însă am o memorie bună şi îmi amintesc ce se întâmplă acolo şi chiar dacă am uitat unele scene, pe parcurs mi le amintesc cu toate detaliile, şi eu nu pot să continui dacă ştiu ce va urma. Însă doar primele două volume din serie mi-au plăcut mult, deja parcă în coborâre deplină cărţile au început să-mi displacă. "Regina Damnaţilor" a fost ok, "Povestea Hoţului de trupuri" mi s-a părut punctul în care Lestat şi-a pierdut din farmec, de parcă …