Treceți la conținutul principal

Shogun

Nici nu-mi vine sa cred ca am terminat cu Shogun! Cum mi-a venit ideea strălucită să încep școala auto,  iar acum nu mai am încotro și învaț, ce sa faci?  Trebuie cineva să conducă colectia mea de automobile. Dar oricum cu chiu cu vai,  am terminat și cartea asta.  
 Și pot spune ca nu e nici pe departe o carte ușurică.  De la prima pagină pana la ultima e captivantă și complexă în același timp.  Se întâmplă o grămadă de lucruri cu o mulțime de personaje,  cărora cu greu le pronunți numele,  mai cu seamă să-i înțelegi.  Clavell a făcut o treabă minunata.  De mult nu am mai citit ceva atât de complicat și bine scris în același timp.  Povestea se bazează atât pe întâmplări istorice reale cat și personaje. Mereu am avut o fascinație pentru Japonia și tot ce e japonez.  Și citind acum câțiva ani Memoriile unei gheișe am înțeles mai bine cultură și poporul japonez, care este cu mult superioară celei europene. Iar cartea de față o confirma.  În mare parte se urmărește povestea lui Blackthorne un pilot de vas, care naufragieaza pe coastele Japoniei,  fiind prins în mijlocul unui război civil,  în care el este o unealtă.  Se întâmplă o grămadă de lucruri,  iar intre timp Blackthorne evoluează enorm,  devenind hatamano și samurai. Iar relația sa cu Mariko e cea mai realistă și sănătoasă în același timp.  Și spuneam că nu pot citi despre îndrăgostiti...  Dar e o adevărată plăcere să citești despre ei într-un context bun în care ei doar completează subtil nu eclipsează total cartea.  In fin...
Mi-a plăcut să citesc despre samurai,  ninja,  gheișe și bineînțeles o mulțime de lucruri care fac Japonia atât de frumoasă.  În special găsesc fascinantă cultul lor pentru moarte și viața care nu înseamnă nimic pe lângă onoare, moarte prin seppuku e cea mai nobilă și cred cu tărie în asta.
Nici nu pot spune cat de mult mi-a plăcut cartea asta, m-a pus serios pe gânduri legat de unele chestii ce-mi tulburau mintea recent,  și e minunat când o carte pe lângă faptul că te distrează te și mai face să te gândești la câteva filozofii de bază.  Îndem pe toți sa citească cartea,  chiar dacă e grea, merită efortul.  Pentru mine cu siguranță a ajuns una din preferatele mele.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Inferno

Am pus de mult timp ochii pe cartea asta, însă abia acum am reuşit să o citesc. Cred că am citit, toate cărțile lui Dan Brown sau toate cărțile sale publicate în română, cel puțin.
Pot spune cu siguranţă că Inferno e cea mai bună din toate, mai bună chiar ca Codul lui Da Vinci. Nu sunt fana lui Brown, dar poate faptul  că îi citesc toate cărțile, spune alt ceva.

Am citit Codul lui Da Vinci, Îngeri și Demoni, Simbolul Pierdut și Fortăreața digitală (astea parcă sunt) De mult timp, încă de când eram în gimnaziu și chiar dacă pe atunci încă nu aveam un simț critic la fel de ascuțit, am observat o parte repetitivă în stilul lui Dan Brown. Chiar dacă plasează informații din simbolistică și istorie, crează același plot cu exact aceleași personaje. Cu excepția cărții Fortăreața digitală, care nu Robert Langdon nu este personaj. În restul plotul se repetă până la extreme. Profesorul este trezit în toiul nopții și chemat să ancheteze crima unui doctor( în științe sau istorie) moartea căruia a…