Treceți la conținutul principal

Love in a cup of tea

E în jur de 1 noaptea, și trăiesc cu fenomen destul de ciudat... insomnia. Având o conștiință impecabilă, de obicei adorm gen full coma,  nu și azi. Așa că mi-am amintit de blogul meu... vai nu am trecut de mult pe aici. Cum sunt în plină sesiune se iartă.
Deci... time has come! Deja oficial(aproape). Mă gândesc serios să renunț la multe produse de origine animală, și cu asta spun totul. Nu vreau să devin un tipic vegan/vegetarian enervant care alt subiect de discuție decât ceea ce manâncă nu poate duce. Vreau să renunț nu numai la carne, ci și la alte produse nu chiar sănătoase. Cum am renunțat de ani de zile la zahar, cred că a venit vremea cafelei, o beau din ce în ce mai rar în cafenele și o găsesc din ce în ce mai dezgustătoare pe zi ce trece. Și așa am trecut eu la ceai, am avut ocazia să gust în ultimul timp o groază de feluri care mai de care de ceai. De la cel turcesc la cel japonez, și le-am adorat pe fiecare. Momentan preferatul meu e cel verde de mentă... mai ales când ai frunze proaspete la îndemână, dar încă îl ador pe cel de karkade. Și uite așa îmi folosesc cana termică de Starbucks cu ceai. Am o întreagă colecție de pachețele de ceai, dar vine curând vreamea să-mi i-au și un ceainic pentru infuzii, fiindcă ăla e ceaiul adevărat. Chiar și acum când s-a încălzit relativ, nu îmi găsesc locul dacă nu beau cel puțin o cană de ceai pe zi. Si cred că e atât de drăguț și sănătos când obsesiile tale vicioase sunt legate de lucruri atât de simple, precum sala, ceaiul, un raft cu cărți și câteva palete de machiaj. Redescopăr atât de multe pasiuni pe zi ce trece, de la gătit până la desen artistic, încât mă mir cât de mult m-am maturizat. Îmi place din ce în ce mai mult de mine(some things never change). De aia cu stilul meu de viața sătătos și pozitv sper să o duc cât mai mult... asta dacă nu dă peste mine un troleu în timp ce trec strada. Ah! Am terminat totuși cu o notă pozitivă.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Peter Hale

Si fiindca continui sa ma uit la Teen Wolf, am dat peste cateva poze cu personajul meu preferat, Peter Hale, dupa el e Stiles si Derek, dar Peter aduce sarcasmul si putina rautate serialului si asta chiar il face interesant.






















Temă pentru acasă-recenzie

Am avut un conflict interior cu propria persoană să scriu sau nu recenzia la romanul dat, până la urmă mi-am luat inima în dinţi şi am considerat că trebuie s-o fac.
Chiar dacă citesc cărţi fantasy, lucru pe care eu personal îl apreciez cel mai mult la una, este valabilitatea în raport cu lumea reală, şi modul în care sunt construite personajele. N-am putut găsi asta în "Tema pentru acasă", la ce laude am auzit despre ea, aveam aşteptări mari, însă e o care supra-apreciată. O încercare eşuată de a introduce o poveste de dragoste într-o perioadă istorică tragică. Ştiţi atitudinea mea faţă de îndrăgostiţi incurabili, dar de data asta chiar nu am dorit să mă leg de ei.
Primul capitol este impresionat şi înduioşător, însă cum începe acţiunea, tot farmecul se spulberă.
Cel mai mult m-a enervat personajele principale, mai ales Maria, oh aş avea multe să spun acestei fete.
Şi atenţie spoilers
Fată ce abia termină liceul, (îndrăgostită de profesorul ei de română), care e deportat un…

Ghidul autostopistului galactic

Nici nu mai știu de când m-am apucat de cartea asta. Cred că undeva la începutul lui ianuarie, dar cum aveam pe atunci sesiunea. Plus că cartea-i uriașă. Deci a fost destul de greu să mă lupt cu textul lung și încâlcit. Douglas Adams e un fel de Jonathan Swift al genului sci-fi. Nu poţi lua în serios cartea asta, dar e imposibil s-o ignori.
Sincer nu am crezut că o să-mi placă atât de mult, părea la început(de fapt și acum) un non-sens total.
Dacă la început, mai merge cum mai merge acțiunea cărții. Spre final, autorul rupe firul acținunii, îl încâlceste bine și-l aruncă peste cititor, să se descurece singur. De aia, am avut de câteva ori nevoia să recitesc pagini întregi pentru a înțelege, ce naiba se petrece. Adams e un trickster desăvârşit, lasă soarta unor personaje la voia întâmplării, parcă uitând de ele. De aceea pot doar face teorii ce s-a întâmplat cu ele. Așa puțin cartea m-a lăsat în ceață, lucrurile ce păreau deznodământul suprem al întregii cărți, și pe care parcă se baz…