Treceți la conținutul principal

Me before you

Am supravețuit încă unei sesiuni, nervii mei sunt și acum întinși și nu pot să-mi revin, nici nu pot să-mi imaginez cum v-a fi în anul 4. Eh, ca să mai trec peste micile mele probleme, mă mai relaxez cu o carte două. Chiar a trecut ceva de când nu am mai citit ceva ce nu e curs legat de UPET sau pe lângă. 
Am auzit recent despre filmul Me before you, cineva pe internet a comentat că și bărbații au plâns când l-au văzut. Cum sunt eu mai insensibilă de felul meu, am devenit curioasă. Nu prea o am eu cu filmele romatice, le găsesc clișeice, stupide, prost jucate și prost scrise. E foarte, foarte greu să scrii o poveste de dragoste cât de cât originală și bine plasată. Jojo Moyes a reușit, cum am pus mâna pe cartea asta mi-a fost greu să mă despart de ea, pe lângă acțiunea și discernământul, personajele au fost perfecte, mi-a plăcut faptul că din când în când se trecea subtil de la Louisa la alt personaj am putut astfel înțelege și motivele de care sunt dominate și celelante persoane din viața lui Will și al lui Lou.
Vai despre Will și Lou, nu cred că am citi o poveste de dragoste mai realistă ținând cont de circumstanțele în care se aflau cei doi. Mi-a plăcut că am fost scutită de declarații inutile de dragoste la fiecare pas, sau schimbări miraculoase din bad boy gonne good, chiar dacă personajele au evoluat vizibil pe parcursul a 800 de pagini, au rămas dominați de aceleași trăsături fundamentale ale caracterului. Ceea ce confirmă o teorie Dragostea e dulce, dar nu schimba natura omului. Anyway... Am citi cartea în engleză, fiind foarte mândră de asta. Fenomen neobișnuit am plâns și am râs citit cartea asta uneori amândouă, nu pot să țin minte când ultima oară am plâns eu la o carte. Asta e un semn bun, când citești o carte, autorul te face să trăiești odată cu persoanjele să fii parte din viața lor și cel mai important să înveți odată cu ei. Am învățat odată cu cartea asta că poate ar trebuii să încetez să mă mai plâng când mi se pare că m-am îngrășat cu 100 de grame, sau când i-au un 8 la facultate, când mă învârt în aceeși dramă sentimentală din care tot încerc să scap de aproape doi ani. Și ar trebuii să fiu bucuroasă pentru lucururile care mă definesc și mă fac fericită, ar trebui să mai părăsesc zona de comfort și să-mi deschid orizonturile, să-mi ridic ambițiile și să profit de fiecare oportunitate. 

Vai cum vorbesc! Asta e! O carte bună, pe care o citești cu plăcere concomitent învățând câte ceva din ea. O recomand cartea asta tuturor, e perfectă... eu până acum sub ochiul critic nu i-am putu găsi nici un defect. Mai jos câteva citate, mi-au plăcut o mulțime, dar aș fi ajuns să fac copy paste cam la toată cartea că să pot oferii credit pentru fiecare.


I looked at Will and I saw the baby I held in my arms, dewily besotted, unable to believe that I had created another human being. I saw the toddler, reaching for my hand, the schoolboy weeping tears of fury after being bullied by some other child. I saw the vulnerabilities, the love, the history. That’s what he was asking me to extinguish – the small child as well as the man – all that love, all that history.



‘It was beautiful. The roof of Africa, they call it. When you’re up there, it’s like you can actually see to the end of the world.’


‘So where else have you liked?’ ‘Trou d’Eau Douce bay, Mauritius. Lovely people, beautiful beaches, great diving. Um … Tsavo National Park, Kenya, all red earth and wild animals. Yosemite. That’s California. Rock faces so tall your brain can’t quite process the scale of them.’


‘I once booked a ticket to Australia. Never went, though.’ He turned to me in surprise. ‘Stuff happened. It’s fine. Perhaps I will go one day.’ ‘Not “perhaps”. You’ve got to get away from here, Clark. Promise me you won’t spend the rest of your life stuck around this bloody parody of a place mat.’




‘You only get one life. It’s actually your duty to live it as fully as possible.’




‘Paris. I would sit outside a cafe in Le Marais and drink coffee and eat a plate of warm croissants with unsalted butter and strawberry jam.’





...you make me into someone I couldn’t even imagine. You make me happy, even when you’re awful. I would rather be with you – even the you that you seem to think is diminished – than with anyone else in the world.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Moartea caprioarei de Nicolae Labis

Seceta a ucis orice boare de vant. Soarele s-a topit si a curs pe pãmânt.  A rãmas cerul fierbinte si gol. Ciuturile scot din fantana namol. Peste paduri tot mai des focuri, focuri, Danseaza salbatice, satanice jocuri.  Mã iau dupa tata la deal printre tarsuri, Si brazii mã zgarie, rai si uscati. Pornim amandoi vanatoarea de capre, Vanatoarea foametei în muntii Carpati. Setea mã naruie. Fierbe pe piatra Firul de apa prelins din cismea. Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna, Din strunele undelor line, izvoarele. Când va scapata soarele, când va licari luna, Aici vor veni sã s-adape Una cate una caprioarele.
Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sã tac. Ametitoare apa, ce limpede te clatini! Mã simt legat prin sete de vietatea care va muri La ceas oprit de lege si de datini.
Cu fosnet vestejit rasufla valea. Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers! Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca Mainile pline d…

Suge-o, Ramona!

Nu credeam că voi ajunge să citesc cartea asta vreodată, dar așa cum se întâmplă mereu și știți zicala "Nebănuite sunt căile Domnului." Acum 2-3 ani am ajuns blocată temporar  în București unde urma să fac o escală cu trenul, însă din pricina punctualității CFR-ului am ajuns sa pierd trenul și nevoită să aștept vreo două ore în gară pe următorul. Colindând netul am ajuns să citesc la un moment dat Suge-o, Ramona! Cum era în trend pe atunci, (dar e și acum) curioazitatea în echipă cu plictiseala a învins rațiunea și am citit și eu câteva capitole. Nu mi-au plăcut! Nu pot să spun că și cartea mi-a plăcut, acum că am terminat-o, dar mă rog era duminică și eu nu aveam ce face, și simțeam nevoia să citesc ceva lejer.
Ok, am câteva probleme cu cartea asta:
În primul rând autorul m-a preîntâmpinat încă de la început că nu are pretenția de a se numi un scriitor, dar dacă totuși a scris o cartea, a publicat-o și scoate bani de pe ea poate ar trebuii să revizioneze titlul. Și da, pri…

Ora vrajitoarelor

A trecut ceva timp de când n-am mai citit ceva de Anne Rice, acum câţiva ani, când i-am descoperit cărţile eram pur si simplu, total pasionată de lecturalor. Mă refer la seria "Cronicile vampirilor", unele cărţi din serie m-au marcat, şi puţine cărţi au avut acest efect asupra mea. "Interviu cu un vampir" şi "Vampirul Lestat" mi-au plăcut atât de mult încât şi astăzi din când în când le răsfoiesc şi de obicei după ce termin cartea renunţ să o recitesc, dar aceste două cărţi le-aş reciti cu păcere, însă am o memorie bună şi îmi amintesc ce se întâmplă acolo şi chiar dacă am uitat unele scene, pe parcurs mi le amintesc cu toate detaliile, şi eu nu pot să continui dacă ştiu ce va urma. Însă doar primele două volume din serie mi-au plăcut mult, deja parcă în coborâre deplină cărţile au început să-mi displacă. "Regina Damnaţilor" a fost ok, "Povestea Hoţului de trupuri" mi s-a părut punctul în care Lestat şi-a pierdut din farmec, de parcă …