Treceți la conținutul principal

Outlander - Calatoarea

Sunt mândră de mine am dat cartea asta de aproape 900 de pagini în relativ trei zile. Încet, încet intru în forțe și asta-mi dă putere. La moment sunt extra obosită după o grea și lungă sesiune, plus blocajul meu temporal în Petroșani. Am eu ceva sentimente pentru orașul ăsta dar deja mă sufocă și vreau să o șterg de aici. Dar revin la recenzie, că pentru ce altceva aș fi deschis acest articol.
Am tot auzit de Outlander de mult timp, dar cum lista mea de must-read e lungă nu am mai apucat să o citesc până acum. Surprinzător pentru mine cartea e mult mai bună decât mă așteptam, credeam că o să dau peste o altă poveste clișeică YA, sau ceva de genul. Însă nu a fost să fie, chiar dacă titlul și descrierea sumară de pe spatele cărții îmi insufla un oarecare scepticism, i-au dat o șansă. Mi-a plăcut foarte mult anii în care are loc acțiunea, 1945 și 1743, ceva nou pentru mine. Ideea călătoriei în timp e foarte greu de afișat în orice poveste, și anume consecințele acestei călătorii. Chiar dacă am găsit banală acestă călătorie, prin intremediul unor pietre gen Stonehenge,  descrierea Scoției la mijlocul anilor 1700 o găsesc uimitor de precisă. Sunt multe de spus despre cartea asta dar sigur nu e plictisitoare, în fiecare capitol se întâmplă ceva, răsturnări de situații, intrigi politice și multe altele. Chiar dacă sunt unele aspecte usturătoare, ca călătoria magică prin timp lipsită de explicații sau o căsătorie obligată, totuși le treci ușor cu vederea judecând cartea în tablou general. Eh, cum am mai spus și o spun din nou pentru mine importanță de 80% sunt personajele într-o carte. Și aici sunt excelente, au defecte și calități oferindu-le persoanlități delicos de complexe. Chiar dacă nu pot să le înțeleg unele decizii. Adică cum să rămâi  deliberat cu 200 de ani în trecut? Nu-mi pasă cât de mult iubești pe cineva, civilizația ar trebuii să o iubești mai mult. Sau faptul că mereu reacționează ca niște imbecili în loc să vorbească coerent, rezolvându-se tot printr-o banală discuție. Nu am nici eu cel mai blând temperament, dar mă forțez să nu țip când se poate. În fine, un alt aspect destul de ironic, găsesc eu, e problema eroilor noștrii cu alcoolul. Ar fi trebuit să însemn undeva de fiecare data când Jamie sau Claire sorbeau vin, whisky sau altă substanță de natura alcoolică neidentificată.
Însă sunt multe lucruri bune de spus despre cartea data, ca de exemplu episoadele erotice, destul de frecvente și foarte  detaliate, pentru amatoarele ce fac mătănii în fața porcăriei de 50 shades of Gray. Ar trebuii să citească cartea asta. Sau mai nou triologia aia tâmpită de Fluturi, care mă irită doar gândindu-mă la ea. Găsesc Outlander mult mai realistă(chiar dacă are elemente fantasy) decât se pretinde a fi comedia aia tipărită. Plus că povestea de dragoste te doboară! Simți citind pasiunea și dragostea celor doi, cea făcut Jamie pentru Claire, e peste dragostea interioară și mândrie. Deci stau eu să mă gândesc la câte declarații de dragoste pufoase mi-a fost dat să aud, mă îndoiesc că băieții ăia  nu ar fi ridicat un deget pentru mine în așa situație. Ah, viața nu e o carte... Din păcate sau fericire. Încă un aspect al cărții pe care era mai să-l omit. Trebuie să o apreciez pe Claire pentru, inteligența și puterea de caracter de a supravețuii cu 200 de ani în urmă, chiar dacă a fost abuzată sexual de un număr infinit de ori, aproape violată de un număr cam la fel de mare, obligată să se mărite, mai ucisă, acuzată de vrăjitoarie. Mai pe scurt cam toate lucrurile oribile care ți se pot întâmpla în trecut, Eu cel mai probabil, chiar dacă îmi place să mă dau tare și dură, nu aș fi supravețuit nici două zile, m-ar fi ucis cineva pentru a înceta țipătul meu isteric, asta dacă singură nu mi-aș fi dat foc.

Aștept să citesc și volumul doi. Despre asta am cam spus tot ce doream să spun. o recomand deci cu căldură, pregătiți-vă deci mințile pentru ceva brutal, pasional și șocant.

O opinie bine formulată este de obicei mai bine primită decât un fapt real, dar prost expus,

Nu știu sigur dacă se vrea un compliment la adresa virilității mele, englezoaico, sau o insultă la adresa moravurilor mele, dar nu mă interesează. Murtagh mi-a spus că femeile sunt iraționale, dar nici chiar așa!

Pot îndura propria mea durere, a spus el în șoaptă, însă nu aș putea să o îndur pe a ta. Asta mi-ar cere mai multă forță decât am.

În orice luptă fizică intensă vine un moment de cumpănă în care te abandonezi cu totul unei risipe de forță și de resurse fizice, ignorând repercusiunile până când lupta ia sfârșit. Dincolo de acel punct, pierzi orice frică de durere sau teama că vei fi rănit. Viața devine deodată foarte simplă; vei face ceea ce încerci să faci sau vei muri încercând și nu mai contează foarte mult care va fi finalul.

Uneori cele mai bune intenții ale noastre duc la faptele cele mai regretabile.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Inferno

Am pus de mult timp ochii pe cartea asta, însă abia acum am reuşit să o citesc. Cred că am citit, toate cărțile lui Dan Brown sau toate cărțile sale publicate în română, cel puțin.
Pot spune cu siguranţă că Inferno e cea mai bună din toate, mai bună chiar ca Codul lui Da Vinci. Nu sunt fana lui Brown, dar poate faptul  că îi citesc toate cărțile, spune alt ceva.

Am citit Codul lui Da Vinci, Îngeri și Demoni, Simbolul Pierdut și Fortăreața digitală (astea parcă sunt) De mult timp, încă de când eram în gimnaziu și chiar dacă pe atunci încă nu aveam un simț critic la fel de ascuțit, am observat o parte repetitivă în stilul lui Dan Brown. Chiar dacă plasează informații din simbolistică și istorie, crează același plot cu exact aceleași personaje. Cu excepția cărții Fortăreața digitală, care nu Robert Langdon nu este personaj. În restul plotul se repetă până la extreme. Profesorul este trezit în toiul nopții și chemat să ancheteze crima unui doctor( în științe sau istorie) moartea căruia a…