Treceți la conținutul principal

După 2+ ani de studenție în România

Recent am sosit acasă, și cu un călduros bun venit, vameşii noștrii m-au întâmpinat cu o oră de aşteptare. Să mai omor timpul am început o conversație cu o doamnă. Una după alta m-a întrebat unde învaț și ce. Am fost surprinsă să aflu că știe unde e Petroșaniul sau cel puțin știa că e departe. Dar și mai surprinsă am fost când ea a ridicat sceptică din sprâncene, după ce i-am spus că sunt anul trei la facultate, mi-a spus că nu arăt și asta a fost un compliment extrem de plăcut, mai ales că nu dormisesm toată noaptea iar machiajul meu era deja de mult împraștiat pe fața, iar eu eram prea obosită să-mi pese. Oricum discuția dată m-a pus pe gânduri... Chiar sunt în al treilea an la facultate și am fără o luna jumate 22 de ani, iar eu tot nu sunt matură, sau cel puțin nu mă simt. Deci sunt acum nevoită să fac retrospectiva întregii mele experienţe studențești, nu numai a anului că tot o fi sfârșitul lui.
M-am schimbat atât de mult în acești doi ani și un sfert(calendaristic vorbind) atât fizic cât și mental, încât câteodată cred că au trecut 10 ani nu 2.
În primul rând părul meu a devenit peste noapte creț, o fi o surpiză pentru prietenii mei din Petroșani dar părul meu nu a fost mereu atât de buclat, să fiu sinceră niciodată nu a fost drept, mereu era se aranja astfel încât încalca toate legile fizicii.

Dar de când învăț în România s-a mai calmat puțin sau cel puțin eu am capitulat și mi-am îmbrăţişat personalitatea mea de leoaică. 
Cred că am slăbit vreo 7-10 kilograme în primul semestru în Petroșani, din cauza stresului, nu cunoșteam pe nimeni și nici măcar nu cunoșteam ce învaț. Funny story! La orele de Algebră liniară, chiar nu înţelegeam o boabă, nici măcar simbolurile utilizate, proful mi se părea atât de arogant încât nu îndrăzeneam să-l întreb, cum învățasem profilul uman, nici nu aveam cum să le cunosc. Deci am rămas așa în ceață până la sesiune, unde am avut primul examen la algebră de unde am ieșit cu un 5. Serios... După asta nu am mâncat vreo 2 zile. Să fie clar, în liceu era una din cele mai bune eleve, preferata profilor și chiar a colegilor, deci cu acel 5, egoul meu a fost atât de adânc rănit încât nu credeam că îmi pot reveni. Dar, în a cea de a treia zi mi-am șters lacrimile patetice și m-am apucat de învățat, la următorul examen am luat 10... De atunci media mea crește, fiecare notă mai mică de 9 mă provoacă să învaț mai mult, nu știu de unde atâta ambiție în mine, probabil de la faptul că pur si simplu ador sentimentul când după ore de tocit sunt remunerată cu o notă pe măsură. Fac asta pentru mine, pentru satisfacție personală, trebuie cumva să-mi alimentez narcisismul, (deci unele lucruri totuși nu se schimbă). Fiindcă puțin îmi pasă de opinia altora, numărul persoanelor de care chiar îmi pasă ce cred despre mine e foarte mic. Cum mai nou spun: Trăiesc ca să fiu fericită, nu să-i fac fericiți pe alții. Carpe diem!


Îmi pasă în schimb de problemele globale ca malnutriția în țările slab dezvoltate, poluarea mediului, și alte teme despre care pot vorbi neîncetat. Deci mai nou sunt vegetariană, mă rog pesco-vegetariana, nimeni din prietenii mei nu e fan al noului meu stil de viața, dar cum am spus trăiesc să mă fac pe mine fericită. Chiar dacă sunt aproape sigură că mi-a fost strecurată carne prin alimente plus am avut de multe ori regrete când ieseam și eu cu prietenii pe la fast food-uri și eu chiar nu avem ce să mănânc. Dar astea sunt mărunțișuri peste care pot să trec. Nu e totul atât de roz... totusi. Sunt momente când eușuez și eu, reunț la multe proiecte fiindcă nu mă fac neapărat fericită. Astfel am tăiat din viața mea lucrurile care mă oboseau și nu mă pasionau și oamenii cărora nu le pasă de mine. Deși nu cred neapărat în schimbare, admit că mă aflu într-o continuă metamorfoză, se schimbă și lucruri aparent minore. De exemplu mi se spune din ce în ce mai des în ultimul timp că îmi "ascund bine accentul" asta nu a fost niciodată intenția mea, chiar și cu Dodon președinte sunt mândră că sunt moldoveancă. 
În concluzie, am învățat atâtea lucruri în acești doi ani și mai am cam pe atât, deci abia aștept, fiindcă un lucru e clar... Eventual, toate lucrurile bune, toate lucrurile rele, toate au un sfârșit. Deci, ar fi bine să savurez momentul și să învăț din fiecare. Viața nu e neapărat scurtă, e exact așa cum o trăim noi.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Ora vrajitoarelor

A trecut ceva timp de când n-am mai citit ceva de Anne Rice, acum câţiva ani, când i-am descoperit cărţile eram pur si simplu, total pasionată de lecturalor. Mă refer la seria "Cronicile vampirilor", unele cărţi din serie m-au marcat, şi puţine cărţi au avut acest efect asupra mea. "Interviu cu un vampir" şi "Vampirul Lestat" mi-au plăcut atât de mult încât şi astăzi din când în când le răsfoiesc şi de obicei după ce termin cartea renunţ să o recitesc, dar aceste două cărţi le-aş reciti cu păcere, însă am o memorie bună şi îmi amintesc ce se întâmplă acolo şi chiar dacă am uitat unele scene, pe parcurs mi le amintesc cu toate detaliile, şi eu nu pot să continui dacă ştiu ce va urma. Însă doar primele două volume din serie mi-au plăcut mult, deja parcă în coborâre deplină cărţile au început să-mi displacă. "Regina Damnaţilor" a fost ok, "Povestea Hoţului de trupuri" mi s-a părut punctul în care Lestat şi-a pierdut din farmec, de parcă …