Treceți la conținutul principal

După 2+ ani de studenție în România

Recent am sosit acasă, și cu un călduros bun venit, vameşii noștrii m-au întâmpinat cu o oră de aşteptare. Să mai omor timpul am început o conversație cu o doamnă. Una după alta m-a întrebat unde învaț și ce. Am fost surprinsă să aflu că știe unde e Petroșaniul sau cel puțin știa că e departe. Dar și mai surprinsă am fost când ea a ridicat sceptică din sprâncene, după ce i-am spus că sunt anul trei la facultate, mi-a spus că nu arăt și asta a fost un compliment extrem de plăcut, mai ales că nu dormisesm toată noaptea iar machiajul meu era deja de mult împraștiat pe fața, iar eu eram prea obosită să-mi pese. Oricum discuția dată m-a pus pe gânduri... Chiar sunt în al treilea an la facultate și am fără o luna jumate 22 de ani, iar eu tot nu sunt matură, sau cel puțin nu mă simt. Deci sunt acum nevoită să fac retrospectiva întregii mele experienţe studențești, nu numai a anului că tot o fi sfârșitul lui.
M-am schimbat atât de mult în acești doi ani și un sfert(calendaristic vorbind) atât fizic cât și mental, încât câteodată cred că au trecut 10 ani nu 2.
În primul rând părul meu a devenit peste noapte creț, o fi o surpiză pentru prietenii mei din Petroșani dar părul meu nu a fost mereu atât de buclat, să fiu sinceră niciodată nu a fost drept, mereu era se aranja astfel încât încalca toate legile fizicii.

Dar de când învăț în România s-a mai calmat puțin sau cel puțin eu am capitulat și mi-am îmbrăţişat personalitatea mea de leoaică. 
Cred că am slăbit vreo 7-10 kilograme în primul semestru în Petroșani, din cauza stresului, nu cunoșteam pe nimeni și nici măcar nu cunoșteam ce învaț. Funny story! La orele de Algebră liniară, chiar nu înţelegeam o boabă, nici măcar simbolurile utilizate, proful mi se părea atât de arogant încât nu îndrăzeneam să-l întreb, cum învățasem profilul uman, nici nu aveam cum să le cunosc. Deci am rămas așa în ceață până la sesiune, unde am avut primul examen la algebră de unde am ieșit cu un 5. Serios... După asta nu am mâncat vreo 2 zile. Să fie clar, în liceu era una din cele mai bune eleve, preferata profilor și chiar a colegilor, deci cu acel 5, egoul meu a fost atât de adânc rănit încât nu credeam că îmi pot reveni. Dar, în a cea de a treia zi mi-am șters lacrimile patetice și m-am apucat de învățat, la următorul examen am luat 10... De atunci media mea crește, fiecare notă mai mică de 9 mă provoacă să învaț mai mult, nu știu de unde atâta ambiție în mine, probabil de la faptul că pur si simplu ador sentimentul când după ore de tocit sunt remunerată cu o notă pe măsură. Fac asta pentru mine, pentru satisfacție personală, trebuie cumva să-mi alimentez narcisismul, (deci unele lucruri totuși nu se schimbă). Fiindcă puțin îmi pasă de opinia altora, numărul persoanelor de care chiar îmi pasă ce cred despre mine e foarte mic. Cum mai nou spun: Trăiesc ca să fiu fericită, nu să-i fac fericiți pe alții. Carpe diem!


Îmi pasă în schimb de problemele globale ca malnutriția în țările slab dezvoltate, poluarea mediului, și alte teme despre care pot vorbi neîncetat. Deci mai nou sunt vegetariană, mă rog pesco-vegetariana, nimeni din prietenii mei nu e fan al noului meu stil de viața, dar cum am spus trăiesc să mă fac pe mine fericită. Chiar dacă sunt aproape sigură că mi-a fost strecurată carne prin alimente plus am avut de multe ori regrete când ieseam și eu cu prietenii pe la fast food-uri și eu chiar nu avem ce să mănânc. Dar astea sunt mărunțișuri peste care pot să trec. Nu e totul atât de roz... totusi. Sunt momente când eușuez și eu, reunț la multe proiecte fiindcă nu mă fac neapărat fericită. Astfel am tăiat din viața mea lucrurile care mă oboseau și nu mă pasionau și oamenii cărora nu le pasă de mine. Deși nu cred neapărat în schimbare, admit că mă aflu într-o continuă metamorfoză, se schimbă și lucruri aparent minore. De exemplu mi se spune din ce în ce mai des în ultimul timp că îmi "ascund bine accentul" asta nu a fost niciodată intenția mea, chiar și cu Dodon președinte sunt mândră că sunt moldoveancă. 
În concluzie, am învățat atâtea lucruri în acești doi ani și mai am cam pe atât, deci abia aștept, fiindcă un lucru e clar... Eventual, toate lucrurile bune, toate lucrurile rele, toate au un sfârșit. Deci, ar fi bine să savurez momentul și să învăț din fiecare. Viața nu e neapărat scurtă, e exact așa cum o trăim noi.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată.  De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul. Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonu…