Treceți la conținutul principal

Get over it...

Deci a trecut mai bine de jumătate din ianuarie și eu mi-am amintit de blog... Adevărul e că aflându-mă în mijlocul sesiunii și cum eu am o cădere nervoasă, cum fac de obicei în acestă perioadă. Mă liniște faptul că mai am puțin și o șterg din orașul ăsta posomorât să o vad pe cea mai iubită persoană... mama.
Dar nu depresia mea semestrială e motivul acestui articol, după cum știți(sau nu). Cred că am undeva jumătate de an de când m-am făcut vegetariană. Atunci am luat o hotărâre esențială, să nu devin una din veganele clișeice care își impun viziunile asupra altor persoane. Niciodată nu m-am gândit că voi fi de partea cealantă a baricadei.
Consider că sunt deja suficient de matură încât să i-au astfel de decizii, și daca mama e cumva licențiată să îmi critice noul stil de viață, ceilați oameni, nu sunt.
Totuși se găsesc "binevoitori" care-mi tot încercă să-mi predice viziunile lor, chiar dacă eu nu le-am cerut asta. Chiar cred că un nerd, ca mine nu s-a informat despre subiect înainte să i-a o asemenea decizie? Eu care-am citit destul de multe despre acest stil de viață, totuși nu mă simt calificată să convertesc alți oameni la dieta mea. Știu deja toate argumentele care mi se prezită împotriva vegetarianismului, multe din ele sunt absolut ridicole. Am fost chiar acuzată că aș ucide plante: cât de ridicol nu ar suna asta, acest argument se i-a chiar în serios. Ei bine pentru toți iubitorii de plante câteva lecții de biologie de clasa 5: Plantele nu au un sistem nervos sau creier, respectiv nu pot simți durere sau frică, (contrar unor legende) spre deosebire de animale, plus mult mai multe plante mor pentru a crește bucata aia de animal mort pe care tu o devorezi în două minute. Sunt de acord cu faptul că introducerea cărnii în alimentația omului a jucat un rol esențial în evoluția acestuia. Yup! Eu ca vegetariană pot admite asta. Dar am ajuns la un punct în istorie în care nu trebuie să mai vânam pentru a supravieţui, putem să ne prelungim și îmbunătăţim calitatea vieţii, acum că avem acces la nenumărate surse de nutriție. Da, ca specie posedăm capacitatea de a consuma carne, dar eu aleg să nu o fac, cunoscând toate efectele negative pe care carnea o are asupra organismului. Trebuie doar să citești câte ceva despre structura intestinului uman că sa-ți dai seama de problemele pe care le are sistemul digestiv de fiecare dată când omul consuma carne. Sau nu știu, pur și simplu, ai compasiune față de animale, cum e și firesc. Chiar dacă nu mă pot eticheta ca o vegetariană autetică, consumând ocazional pește, totuși încerc să mă țin departe de produsele industrii cărnii. Până la urmă sunt studentă și nu îmi pot permite să mănânc stric numai fructe și legume, deci încerc să intru în bugetul meu și să nu daunez prea mult... Fiindcă chiar iubesc animalele și sunt empatică din fire. 
Well, principala lecție învățată azi, ar fi să ne respectăm reciproc și câteodată să păstrăm opiniile noastre pentru sine, de cele mai multe ori e cea mai înțeleaptă decizie.
PS. Totuși trebuie să menționez, că am reușit să fiu înconjurată de o mână de oameni, care chiar dacă nu îmi împărtăşesc dieta, totuși mă susțin și apreciază. Deci există dragoste între vegetarieni și carnivori.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…