Treceți la conținutul principal

Bye, sesiune... bye!

Azi e o zi mai specială... Ziua în care cerurile s-au deschis îngerii au început să cânte și a revenit liniștea și pacea pe pământ.

 Azi am susținut ultimul examen!!! Poate pare că exagerez puțin, dar la cât de grea a fost sesiunea asta, am tot dreptul. De la atât stres și anxietate, nu prea am dormit și am mai și slăbit. Deci al treilea an consecutiv - a cincea sesiune, demonstrează că cea mai eficientă dietă este susținerea examenelor la Topografie. Mda, cu așa tendințe o să ajung la standartele modelelor de la Victoria's Secret, până îmi dau licența. Fiindcă nu mă pot învăța minte să mă detașez de grijile sesiunii, chiar dacă știu sigur că nu voi avea restanțe și mai nou am și note bune.
In fin... Coșmarul s-a terminat! Celebrez bineînţeles cu o cană de ceai și cu mult somn, nu am nevoie de mai mult, serios... Fericirea mea actuală și așa atinge cote senzaționale, mai ales când știu că am dat sesiunea puțin mai devreme decât ceilalţi. Mda, asta face sesiunea din studenți, oameni lipsiți de empatie cu privirea pierdută și lipsa unei direcţii în viață...
Ok, am un weekend la dispoziţie să mă relaxez și să mă pregătesc de vacanță. Spoiler alert! E o zi tare specială marți, 14 februarie.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Peter Hale

Si fiindca continui sa ma uit la Teen Wolf, am dat peste cateva poze cu personajul meu preferat, Peter Hale, dupa el e Stiles si Derek, dar Peter aduce sarcasmul si putina rautate serialului si asta chiar il face interesant.






















Temă pentru acasă-recenzie

Am avut un conflict interior cu propria persoană să scriu sau nu recenzia la romanul dat, până la urmă mi-am luat inima în dinţi şi am considerat că trebuie s-o fac.
Chiar dacă citesc cărţi fantasy, lucru pe care eu personal îl apreciez cel mai mult la una, este valabilitatea în raport cu lumea reală, şi modul în care sunt construite personajele. N-am putut găsi asta în "Tema pentru acasă", la ce laude am auzit despre ea, aveam aşteptări mari, însă e o care supra-apreciată. O încercare eşuată de a introduce o poveste de dragoste într-o perioadă istorică tragică. Ştiţi atitudinea mea faţă de îndrăgostiţi incurabili, dar de data asta chiar nu am dorit să mă leg de ei.
Primul capitol este impresionat şi înduioşător, însă cum începe acţiunea, tot farmecul se spulberă.
Cel mai mult m-a enervat personajele principale, mai ales Maria, oh aş avea multe să spun acestei fete.
Şi atenţie spoilers
Fată ce abia termină liceul, (îndrăgostită de profesorul ei de română), care e deportat un…

Ghidul autostopistului galactic

Nici nu mai știu de când m-am apucat de cartea asta. Cred că undeva la începutul lui ianuarie, dar cum aveam pe atunci sesiunea. Plus că cartea-i uriașă. Deci a fost destul de greu să mă lupt cu textul lung și încâlcit. Douglas Adams e un fel de Jonathan Swift al genului sci-fi. Nu poţi lua în serios cartea asta, dar e imposibil s-o ignori.
Sincer nu am crezut că o să-mi placă atât de mult, părea la început(de fapt și acum) un non-sens total.
Dacă la început, mai merge cum mai merge acțiunea cărții. Spre final, autorul rupe firul acținunii, îl încâlceste bine și-l aruncă peste cititor, să se descurece singur. De aia, am avut de câteva ori nevoia să recitesc pagini întregi pentru a înțelege, ce naiba se petrece. Adams e un trickster desăvârşit, lasă soarta unor personaje la voia întâmplării, parcă uitând de ele. De aceea pot doar face teorii ce s-a întâmplat cu ele. Așa puțin cartea m-a lăsat în ceață, lucrurile ce păreau deznodământul suprem al întregii cărți, și pe care parcă se baz…