Treceți la conținutul principal

Ingerul Mecanic

A trecut ceva timp de când nu am mai scris o recenzie aici și plus aș vrea să scriu despre Îngerul Mecanic, inainte să termin Daughter of Smoke & Bone, care e absolut fantastică.
Ei bine sesiunea a trecut, acum că am parte de o mini-vacanță bine meritată, m-am pus pe citit.
De fapt dacă nu mă înșel m-am apucat de cartea asta cam de vreo lună în urmă, dar din motive evidente nu am putut să o termin.
Nu m-a atras de loc cartea... În general am prevăzut ca nu-mi va plăcea, niciodată nu m-a prins nimic cei scris de Cassandra Clare, am abandonat cu ani în urmă seria Instrumente Mortale, după ce am citit primele două volume din serie. Atunci adolescentă fiind încă mai aveam o oarecare imunitate față de cărțile YA. M-am apucat de Dispozitive Infernale cu o oarecare fărâmă de speranță că e mai bună decât prima serie a autoarei. Într-adevăr, e mai bună dar nici pe departe waw! este supra-supraapreciată. Am spus-o de o mie de ori pentru mine cel mai important într-o carte sunt personajele, fie cartea cum n-a fi dacă în ea sunt 1-2 personaje bine scrise în care s-a investit, mereu va fi o carte bună.
 Aici nu am dat peste așa ceva, toate personajele sunt clișeice și previzibile, precum fata șpășăl și naivă, băiatul rău și neîțeles, băiatul bun dar cu un secret ascuns, fata răsfățată, villanul motivat de pierderea iubitei cu un plan absurd care nu va funcționa niciodată. Am senzația că autoarea a cules toate clișeele și le-a aruncat în carte. Nici plot-ul nu mi s-a părut interesant, acțiunea cam trasă de coadă și dialogurile forțate, nu am trăit în epoca victoriană, dar sunt sigur că oamenii nu vorbeau așa, Deși mi-a plăcut că se mai arunca câte o gogoașă ici colo cu back story-ul unor personaje, (la cea a lui Jem nu mă așteptam). În rest iarși clișee YA peste tot. Nu înțeleg de ce Clare îi face pe toți orfani, am observat asta și în Instrumente mortale, și dacă nu sunt orfani, părinții lor sunt ori incompetenți ori abuzivi, în orice caz copii se simt orfani. Mereu dau ochii peste cap când întâlnesc veșnicul clișeu de la Harry Potter încoace special orphan. Și mai este un lucru care m-a deranjat, cred că aici va fi o mică secțiune spoiler. Care-i treaba cu fratele care-și tradează sora și familia? Așa peste noapte, cazând victimă a propagandei villanului. Am întâlnit chestia asta și  Divergent, și cred că a devenit un tag deja YA cu care autorii speră să-și socheze cititorii, pe mine personal, astfel de plot twist-uri nu m-au șocat nciodată, având sentimente faterne foarte puternice, mai curând mă enervau. Aici a fost așa de evidentă tradarea încă de la început, băi ca să sugerezi o eventuală tradare, nu trebuie să scrii imediat cum introduci personajul tradătoar că e alcoolic, joacă cărți și e cam prost și egoist din fire, fiindcă la fel de bine poți face un semnal iluminatoriu cu o săgeată spre el pe care scrie future traidor.
Well, în concluzie, ajung să cred cu vârsta devin din ce în ce mai pretențioasă la cărți, și dacă cu vreo cinci ani în urmă aș fi citit și următoarele două volume, acum abandonez seria fără remușcări. Cărți sunt multe de citit iar eu am o singură viață.
PS. Și încă ceva... Cei cu toate prescurtările numelor, în toate cărțile lui Clare, aproape toate personajele și în general în YA. Asta o fi tot o probelema de a mea personală, că nu-mi place forma scurtă a numelor. De exmplu numele meu are chiar 8 litere totuși sunt foarte puține persoane care îl scurtează la patru, și cele care o fac cu siguranță nu se numără printre prietenii mei apropiați. Mă rog asta nu-i decât o altă ciudățenie de a mea.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ultima romantica Regina Maria

 Există un singur bărbat în România și acela e Regina.Contele Charles de Saint-Aulaire

Am un respect foarte mare pentru familia regală a României, însă pentru Regina Maria am o deosebită admirație și dragoste. Era foarte frumoasă, loială inteligentă și cam narcisită, e una din sursele inspiarției mele, confruntată cu cruda realitatea ea totuși a păstrat romantismul unic. De aceea să citesc biografia ei a fost plăcerea supremă. O carte foarte bine scrisă, mi-a plăcut că fiecare capitol începea cu un mic citat, de exemplu. Românii nu sunt o națiune ci sunt o profesieOtto Von Bismarck.

Cartea începe cu nașterea până la decesul reginei, oferind totuși detalii pre și post.
Chiar dacă știam de la școală activitatea familei regale românești în anii primului război modial și după Marea Unire. Nu știam câtă muncă și efort a depus Maria pentru a asigura integritatea graniților țării sale. Cel mai mult mi-a plăcut la cartea asta evoluția vizibilă a Mariei. În adolescență, datorită influenței mame…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…