Treceți la conținutul principal

Dreams of Gods and Monsters

Well, am terminat și ultima carte din trilogia Daughter of Smoke and Bone. Nici nu pot să cred până la urmă că am făcut-o! Dreams of Gods and Monsters e plină de acțiune și răsturanari de situații. Sunt introduse noi personaje, la început nu poți sa-ți dai seama ce naiba caută aici, ca mai apoi totul să se așeze la locul lor, Ador stilul fluid a lui Laini Taylor, felul cum te aruncă în intrigă și apoi te ghidează ușor, ușor către rezolvarea ei. E o tactică excelentă de a ține cititorul legat de carte, nu mulți autori pot să facă asta și care o fac și sunt cu adevărat talentați. Și asta nu e partea cea mai bună a seriei e că cartea are substanță, nu există, nici un lucru lipsit de sens, totul are o logică și are locul său în poveste ca un puzzele pe care-l vezi din ce în ce mai bine pe măsură ce avansezi în rezolvarea lui complexă.
Ah și personajele! Ador personajele din cărțile astea, nu le pot reproșa nimic și sentimentul de vinovăție a lui Akiva, chiar dacă mă irita câte odată, e bine scris și are logică în context. De fapt mi-au plăcut toate personajele, asta se întâmplă destul de rar! Îmi placă până și villanii, și nu pentru că autoarea a încercat să le justifice oarecum faptele, ci prin felul cum au fost scriși. Carisma lui Jael, viclenia lui Thiago sau șimțul umorului de care încă dă dovadă Razgut, de fapt l-am cam compătimit pe ultimul și l-am urât pe Jael pentru sexismul de care dă dovadă atât de des, n-o suportam la început pe Liraz, însă am ajuns să o iubesc până la urmă, iar Ziri, oh l-am iubit pe Ziri! Să nu m-ai spun de Mik și Zuze... Ei sunt dulceața din prăjitura asta. Ce să mai spun de Karou și Akiva? Ei sunt excepționali! Chiar dacă printr-un destin setat de univers dragostea lor capătă proporții fizice, ei totuși nu se las duși de sentimente egosite... luptă împotriva lumii pentru pentru a-și apăra dragostea, cum o fac eroii din toate cărțile astea YA lipsite de pic de originalitate. Își pun datoria în fața dragostei și luptă pentru valori nu pentru sentimente.
Nu pot descrie finalul cât mai actual posibil... Mi-a părut dubios că lupta s-a terminat cu 50 de pagini înainte să se sfârșească cartea, și am avut dreptate! Finalul te aruncă pe o nouă undă. Nu e un final propriu zis în care toți trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți sau unul nefericit în care toți mor. Dar e un final... care ghidează eroii spre noi încercări și aventuri. Dar seria s-a terminat la asta. No bine mai este și o nuvelă de vreo 60 de pagini pe care trebuie să o citesc. Dar ca în final recomand triologia asta, e minunată, stilul autoarei e, acțiunea, povestea și persoanjele. Totul duce spre simpla concluzie, că trebuie să citiți seria asta, chiar merită.

“To stay true in the face of evil is a feat of strength,”

My unprovable belief is better than your unprovable belief. Suck it.

...and life, even at its most wretched, does get its hooks in you.

“It’s your own gift to Eretz,” Liraz replied, “and I’ll make sure you’re remembered for it. ‘The Several Days’ Emperor,’ you’ll be called, because that was all the time you had, and yet, in it, you not only dissolved the Empire, you accomplished the extraordinary feat of uniting mortal enemies in a lasting peace.” “Lasting,” he scoffed. “As soon as I’m dead, you’ll fall right back at each other’s throats.” Bad choice of words. “Dead?” Liraz regarded him with surprise. “Why, uncle. Are you unwell? Planning to die soon?”

“How easily comes the blood,” she said. Her voice was animal, guttural. “I think it wants to be free. Even your own blood despises you.”

“It must be a terrible burden,” Jael pressed, shaking his head in mock pity. “Death looks for you and looks for you, but he can’t see you. Invisible to death, what a fate! Finally, he grows weary of the search and takes whoever is near at hand.”
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…