Treceți la conținutul principal

Suge-o, Ramona!

Nu credeam că voi ajunge să citesc cartea asta vreodată, dar așa cum se întâmplă mereu și știți zicala "Nebănuite sunt căile Domnului." Acum 2-3 ani am ajuns blocată temporar  în București unde urma să fac o escală cu trenul, însă din pricina punctualității CFR-ului am ajuns sa pierd trenul și nevoită să aștept vreo două ore în gară pe următorul. Colindând netul am ajuns să citesc la un moment dat Suge-o, Ramona! Cum era în trend pe atunci, (dar e și acum) curioazitatea în echipă cu plictiseala a învins rațiunea și am citit și eu câteva capitole. Nu mi-au plăcut! Nu pot să spun că și cartea mi-a plăcut, acum că am terminat-o, dar mă rog era duminică și eu nu aveam ce face, și simțeam nevoia să citesc ceva lejer.
Ok, am câteva probleme cu cartea asta:
În primul rând autorul m-a preîntâmpinat încă de la început că nu are pretenția de a se numi un scriitor, dar dacă totuși a scris o cartea, a publicat-o și scoate bani de pe ea poate ar trebuii să revizioneze titlul. Și da, primele capitole au fost scrise inițial ca postări pe Facebook și asta se simte fiindcă sunt lipsite de o verigă și de o unitate per general. Însă m-am bucurat să observ cum pe parcurs am observat cum stilul autorului a evoluat ușor. Încă un lucru care a sărit în ochii mei sunt acele așa numite catchy frases, ca comparația exagerată cu babele, sau călcatul cu autobusul și bineînțeles bine repetatul Suge-o! Înțeleg că Andrei Ciobanu e de gașcă dar fazele cu babele și autobusul erau chiar exagerat de repetate, Am întâlnit chiar și paragrafe întregi copy paste cu fiecare de la primul cuvânt până la ultima virgulă. Dar cea mai mare problemă pe care am avut-o cu cartea asta sunt personajele, sunt scrise excepțional de bine, poate excepțional e un cuvânt prea mare. Dar e sigur un lucru cea mai bună parte a cărții sunt personajele! Dacă cartea asta e chiar bazată pe fapte reale chiar și în proporții de până la 60%, atunci îmi fac griji pentru umanitate. Toate personajele, dar absolut toate, sunt unul mai sărit de pe fix decât precedentul. Ramona e clar dusă cu plută, Anemona pare mai simpatică dar evident are și ea ceva probleme, iar Andrei. Oh, Andrei! El e un caz grav. Clișeul bărbatului în călduri care se gândește numai la sex și crede că știe totul despre femei și culmea se simte jignit când îl cataloghezi drept ca restu' vezi doamne, el e special!  Deși își admite viciile și le afișează cu aroganță și încredere, tot mă irita când se victimiza, sărăcuțul ce bătut de soartă era și pentru toate cine era de vină? Ramona! Aroganța lui atinge cote maxime uneori, mai ales la scenele ferbinți. LOL. Toate (aproape) femeile care au trecut prin patul lui au avut instant orgasm, au terminat ambii odată și a fost sublim. E atât de bun la agațat că reușește să prindă în plasa lui chiar și tipul femme fatale, pe care le dă gata cu câteva fraze. În general toate fetele și femeile cu care interacționează sunt privite sexual.  Și toate sunt obsedate de sex. E foarte mult sex în cartea asta și câteodată acest cuvânt nu își are locul, mai ales când e folosit în aceeași propoziție cu bunica și mama.
Nu mai sunt sigură că aveam sau nu ceva de spus, dar cred că e suficient pentru recenzia dată. Cartea e într-adevăr semi-amuzată. Și e destul de ok, am citit cărți cu mult mai proaste care era mult mai bine vândute, publicate tot aici și tot acum. Deci Suge-o, Ramona! Are ceva issues, dar nici nu pretinde a se lua în serios.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Romantism penibil si feminismul mort

Răsofoind 'netul în ultimele luni, am observat promovarea cărţii  "Fluturi" de Irina Binder, am simţit că-i ceva putred la mijloc. După ce am căzut ca musca-n must, când era în trend  "Temă pentru acasă", sunt sceptică când vine vorba de cărţile prea lăudate. Aici sunt doar două variante ori e genială, ori genial de proastă. De aceea m-am informat puţin înainte s-o cumpăr(şi bine am făcut). Am găsit-o aici, primele 138 de pagini, şi dacă tot e gratuit de ce să nu citesc? Poate ca viaţa mea amoroasă e mai săracă decât a unor moluşte, dar oricum n-am înţeles care-i treaba cu dramele eroinei noastre.
Se prezintă ca o fată inteligentă, dar care face până şi o curcă să pară mai interesantă. Am dat peste clişeul asta în atât de multe cărţi, dar tot nu m-am obişnuit cu putoarea care o emană. *sigh* Dacă aş primi un leu de fiecare dat când am întâlnit, un gen de femme fatale, după care roiesc barbaţii ca muştele la miere (sau mai curând ca la r***t), aş avea vreo şapt…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…