Treceți la conținutul principal

Suge-o, Ramona!

Nu credeam că voi ajunge să citesc cartea asta vreodată, dar așa cum se întâmplă mereu și știți zicala "Nebănuite sunt căile Domnului." Acum 2-3 ani am ajuns blocată temporar  în București unde urma să fac o escală cu trenul, însă din pricina punctualității CFR-ului am ajuns sa pierd trenul și nevoită să aștept vreo două ore în gară pe următorul. Colindând netul am ajuns să citesc la un moment dat Suge-o, Ramona! Cum era în trend pe atunci, (dar e și acum) curioazitatea în echipă cu plictiseala a învins rațiunea și am citit și eu câteva capitole. Nu mi-au plăcut! Nu pot să spun că și cartea mi-a plăcut, acum că am terminat-o, dar mă rog era duminică și eu nu aveam ce face, și simțeam nevoia să citesc ceva lejer.
Ok, am câteva probleme cu cartea asta:
În primul rând autorul m-a preîntâmpinat încă de la început că nu are pretenția de a se numi un scriitor, dar dacă totuși a scris o cartea, a publicat-o și scoate bani de pe ea poate ar trebuii să revizioneze titlul. Și da, primele capitole au fost scrise inițial ca postări pe Facebook și asta se simte fiindcă sunt lipsite de o verigă și de o unitate per general. Însă m-am bucurat să observ cum pe parcurs am observat cum stilul autorului a evoluat ușor. Încă un lucru care a sărit în ochii mei sunt acele așa numite catchy frases, ca comparația exagerată cu babele, sau călcatul cu autobusul și bineînțeles bine repetatul Suge-o! Înțeleg că Andrei Ciobanu e de gașcă dar fazele cu babele și autobusul erau chiar exagerat de repetate, Am întâlnit chiar și paragrafe întregi copy paste cu fiecare de la primul cuvânt până la ultima virgulă. Dar cea mai mare problemă pe care am avut-o cu cartea asta sunt personajele, sunt scrise excepțional de bine, poate excepțional e un cuvânt prea mare. Dar e sigur un lucru cea mai bună parte a cărții sunt personajele! Dacă cartea asta e chiar bazată pe fapte reale chiar și în proporții de până la 60%, atunci îmi fac griji pentru umanitate. Toate personajele, dar absolut toate, sunt unul mai sărit de pe fix decât precedentul. Ramona e clar dusă cu plută, Anemona pare mai simpatică dar evident are și ea ceva probleme, iar Andrei. Oh, Andrei! El e un caz grav. Clișeul bărbatului în călduri care se gândește numai la sex și crede că știe totul despre femei și culmea se simte jignit când îl cataloghezi drept ca restu' vezi doamne, el e special!  Deși își admite viciile și le afișează cu aroganță și încredere, tot mă irita când se victimiza, sărăcuțul ce bătut de soartă era și pentru toate cine era de vină? Ramona! Aroganța lui atinge cote maxime uneori, mai ales la scenele ferbinți. LOL. Toate (aproape) femeile care au trecut prin patul lui au avut instant orgasm, au terminat ambii odată și a fost sublim. E atât de bun la agațat că reușește să prindă în plasa lui chiar și tipul femme fatale, pe care le dă gata cu câteva fraze. În general toate fetele și femeile cu care interacționează sunt privite sexual.  Și toate sunt obsedate de sex. E foarte mult sex în cartea asta și câteodată acest cuvânt nu își are locul, mai ales când e folosit în aceeași propoziție cu bunica și mama.
Nu mai sunt sigură că aveam sau nu ceva de spus, dar cred că e suficient pentru recenzia dată. Cartea e într-adevăr semi-amuzată. Și e destul de ok, am citit cărți cu mult mai proaste care era mult mai bine vândute, publicate tot aici și tot acum. Deci Suge-o, Ramona! Are ceva issues, dar nici nu pretinde a se lua în serios.
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Inferno

Am pus de mult timp ochii pe cartea asta, însă abia acum am reuşit să o citesc. Cred că am citit, toate cărțile lui Dan Brown sau toate cărțile sale publicate în română, cel puțin.
Pot spune cu siguranţă că Inferno e cea mai bună din toate, mai bună chiar ca Codul lui Da Vinci. Nu sunt fana lui Brown, dar poate faptul  că îi citesc toate cărțile, spune alt ceva.

Am citit Codul lui Da Vinci, Îngeri și Demoni, Simbolul Pierdut și Fortăreața digitală (astea parcă sunt) De mult timp, încă de când eram în gimnaziu și chiar dacă pe atunci încă nu aveam un simț critic la fel de ascuțit, am observat o parte repetitivă în stilul lui Dan Brown. Chiar dacă plasează informații din simbolistică și istorie, crează același plot cu exact aceleași personaje. Cu excepția cărții Fortăreața digitală, care nu Robert Langdon nu este personaj. În restul plotul se repetă până la extreme. Profesorul este trezit în toiul nopții și chemat să ancheteze crima unui doctor( în științe sau istorie) moartea căruia a…