Treceți la conținutul principal

Maestrul si Margareta

Știți sentimentul când trebuie să citești? Și anume știi ce carte vrei să citeși, o vrei doar pe ea, fără alte discuții.
Așa am pățit eu cu Maestrul și Margareta, deși acum vreo 3 ani am reușit la perfomanța de a citi vreo 50 de pagini, oricum cartea nu s-a legat de mine atunci, acum însă parcă o voce divină mi-a șoptit: ești gata! Deci cum am plecat acasă am m-am și apucat de ea. Este un roman foarte greu se întâmplă multe acolo sunt multe personaje ce apar și dispar așa de repede încăt nu realizezi ce se întâmplă. Autorul descrie foarte bine Moscova în plină expansiune a propagandei sovietice, ateismul forțat și valorile rușilor din a cea vreme. Chiar dacă plotul central despre vizita Diavolului în Moscova și spectacolul care-l dă e departe de a fi real, mentaliatea rusilor, ostilitatea fața de libertatea religioasă și cea de gândire sunt cât se poate de reale. Bulgakov le prezintă ușor și fluid.
Bulgakov sparge bariera trasă dintre bine și rău. Nu există un erou și un villan aici, până și Iuda și Pilat în romanul Maestrului sunt prezentați foarte bine, poți empatiza cu singuratatea unui și frivolitatea altuia. Până și Woland și suita sa au farmecul lor aparte și prin acțiunile lor provoacă mai mult umor decât dezgust. Cel mai simpatic pentru mine e motanul Behemoth și cam tot ce face. 
Cartea oscilează între umor, groază, dragoste și supranatural și se oprește la combinația perfectă dintre cele patru. Ironizeză sistemul societic de guvernare și lacunele sale. 
Maestrul și Margareta e superbă, nu e deloc ușoară e cam greu de citit, dar odată ce treci de prima parte devine mai ușor, iar după ce citești și ultima pagină înțelegi că a meritat. Recomand!
Dragostea ne-a ieșit în cale așa cum apare un asasin pe o ulicioară întunecoasă, și ne-a răpus pe amândoi dintr-o singură lovitură. Așa lovește fulgerul așa loveste pumnalul.


Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Inferno

Am pus de mult timp ochii pe cartea asta, însă abia acum am reuşit să o citesc. Cred că am citit, toate cărțile lui Dan Brown sau toate cărțile sale publicate în română, cel puțin.
Pot spune cu siguranţă că Inferno e cea mai bună din toate, mai bună chiar ca Codul lui Da Vinci. Nu sunt fana lui Brown, dar poate faptul  că îi citesc toate cărțile, spune alt ceva.

Am citit Codul lui Da Vinci, Îngeri și Demoni, Simbolul Pierdut și Fortăreața digitală (astea parcă sunt) De mult timp, încă de când eram în gimnaziu și chiar dacă pe atunci încă nu aveam un simț critic la fel de ascuțit, am observat o parte repetitivă în stilul lui Dan Brown. Chiar dacă plasează informații din simbolistică și istorie, crează același plot cu exact aceleași personaje. Cu excepția cărții Fortăreața digitală, care nu Robert Langdon nu este personaj. În restul plotul se repetă până la extreme. Profesorul este trezit în toiul nopții și chemat să ancheteze crima unui doctor( în științe sau istorie) moartea căruia a…