Treceți la conținutul principal

Dupa ce te-am pierdut

Când am auzit că Me before you are deja un sequel nu plănuiam să-l citesc. S-a terminat perfect așa cum a fost și nu era nevoie de nici o frază în plus. Dar cum universul își are propriile planuri, circumstanțele au făcut ca volumul dată să fie în poesia mea și încă atunci când eram în tren, deci inevitabil, am citit-o.

Oh... Nu și-a jutificat existența în ochii mei. Nu înțeleg de ce autoarea a scris continuarea și după sfîrșitul acestei cări bănuiesc că mai urmează cel puțin una, de fapt înțeleg, banii. Totul se rezumă la bani, am căutat informații despre autoare și am observat că scrie multe cărți romance, fiind catalogată pe lângă Sandra Brown și Danielle Steel, n-aș zice asta după prima carte. Vai Me before you era minunată, cu persoanje memorabile, dialoguri excepționale și mai ales conflictul, conflictul dintre ce e just și ce e moral. Situația în care a fost pus Will, o persoană care iubea nespus de mult viață și de aceea a și reunuțat la ea.Cred că am scris în recenzia de la Me before you, că nu mi-ar fi plăcut finalul dacă Lou l-ar fi convins să nu se sinucidă. Deci tot farmecul primei cărți a fost tocat cu un ciocan și pus la fiert cu fasole expirată. Zău așa parcă am citi o telenovelă. Louisa s-a prostit rău, era de-a dreptul insuportabilă, dacă în priml volum naivitatea ei infantilă și outfit-urile sale îi dădeau carcater. Aici parcă unica trasătura de carcter e că cândva l-a iubit pe Will, și gata asta o definște, Dacă Treena era cât de cât simpatică în primul volum aici în general nu face alt ceva decât să se plângă că copilul ei îi e un impediment în cariera ei. Părinții Louisei în general devin un cuplu trecut de prima tinerețe copiat dintr-o telenovelă, iar părință lui Will insuportabili, nu că pe primii îi poți suporta. Dacă Lily cu al său backstory dă ceva intrigă cărții, deznodământul conflictului e parcă scris de un copil de clasa 1, pueril.
În general sunt multe părți previzibile în toată cartea se vede că a fost scrisă în grabă cu un singur scop să scoată bani din ea. Nici pe departe nu m-a făcut  să simt ceea ce am simțit când am citit prima carte. Amintirea lui Will mi se pare pângărită sinceră să fiu cu schizofrenia de care suferă Lou, când tot vorbește cu el la orice pas, nu e tragic e prostesc.
Clar nu ar fi trebuit să citesc cartea asta, nu trebuia să-mi stric amitirile frumoas elegate de prima.
Deci sfatul meu sincer, prima carte e minunată merită citită, preferabil în engelză, a doua... pfff.... Stați departe de ea!
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Inferno

Am pus de mult timp ochii pe cartea asta, însă abia acum am reuşit să o citesc. Cred că am citit, toate cărțile lui Dan Brown sau toate cărțile sale publicate în română, cel puțin.
Pot spune cu siguranţă că Inferno e cea mai bună din toate, mai bună chiar ca Codul lui Da Vinci. Nu sunt fana lui Brown, dar poate faptul  că îi citesc toate cărțile, spune alt ceva.

Am citit Codul lui Da Vinci, Îngeri și Demoni, Simbolul Pierdut și Fortăreața digitală (astea parcă sunt) De mult timp, încă de când eram în gimnaziu și chiar dacă pe atunci încă nu aveam un simț critic la fel de ascuțit, am observat o parte repetitivă în stilul lui Dan Brown. Chiar dacă plasează informații din simbolistică și istorie, crează același plot cu exact aceleași personaje. Cu excepția cărții Fortăreața digitală, care nu Robert Langdon nu este personaj. În restul plotul se repetă până la extreme. Profesorul este trezit în toiul nopții și chemat să ancheteze crima unui doctor( în științe sau istorie) moartea căruia a…