Treceți la conținutul principal

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată. 
De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul.
Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonul de Aur acțiunea se concentrează pe conflictul Pestriților vs. Sânge Stravechi + ura poporului față de cei cu Har, și doar sugerează aventura ce urmează, în Destinul Bufonului se dezlănțuie totul. Se rezolvă toate conflictele și întrebările care atârnau încă de la sfârșitul primei triologii.  Chiar nu mă așteptam vreodată să aflu, care era treaba cu Corabiile Roșii, Kebal Rawbread sau Femeia Palidă... E ca și cum primești o cutie cu dropsuri și acolo mai găsești și ciocolata ta preferată. Yup... Multe din răspunsurile primite, cum am meționat și mai sus, era de la întrebări vechi încă din primul volum din serie, însă nu îmi aduc aminte să fiu nemulțumită din cauza că nu le obținusem atunci. Robin Hobb e o scritoare a naibii de talentată! Nu am găsit nici o lacună, totul e bine explicat are  sens și nu e forțat. Reușește să găsească o balanță dintre monotonia veții lui Fitz și zbuciumul ei. Personajele sunt complexe fiecare cu motivația, personalitate și interesele sale. Modul cum interacționează între ele și scriu ele poveste e superb. Am mai spus-o si am s-o repet, personajele sunt cele ce scriu cartea!
Iar Robin Hobb mereu a făcut rost de personaje de excepție, Fitz e uman, are nesiguranță teamă și dragoste nu e nici pe departe clasicul erou ce se luptă cu un dragon, Nettle a fost preferata mea și Thick a început să-mi placă nespus de mult, la fel ca și Dutiful au fost cam puține persoanje care să nu-mi placă sau să nu trezeasca ceva sentimente în mine. Încă mie dor de Ochi Întunecați și niciodată cât mai citesc ceva despre Fitz nu am să-l uit. M-am prostit și am citit  fără să vreau despre următoarele volume, care surpiză! Sunt încă trei, abia aștept să le traducă cei de la Nemira, sper să o facă cât mai curând. Deși mi se rupe inima la gândul că bietul Fitz iar o sa treacă prin toate porcariile posibile, jur că e cel mai ghinionist personaj, iar acum când în sfârșit și-a găsit fericirea ar fi o cruzime.
Vai... recomand cartea asta și nu doar cartea dar întereaga serie, e foarte addictive, așa că nci nu observi cum citești câte toate cele 9 volume. Și nu-mi amintesc ca măcar un singur volum, din cele șase(citite de mine) să fi avut mai puțin de 1000 de pagini :) Well, merită!
I'm looking forward pentru următoarele trei, mai devreme sau mai târziu oricum le voi avea.

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ultima romantica Regina Maria

 Există un singur bărbat în România și acela e Regina.Contele Charles de Saint-Aulaire

Am un respect foarte mare pentru familia regală a României, însă pentru Regina Maria am o deosebită admirație și dragoste. Era foarte frumoasă, loială inteligentă și cam narcisită, e una din sursele inspiarției mele, confruntată cu cruda realitatea ea totuși a păstrat romantismul unic. De aceea să citesc biografia ei a fost plăcerea supremă. O carte foarte bine scrisă, mi-a plăcut că fiecare capitol începea cu un mic citat, de exemplu. Românii nu sunt o națiune ci sunt o profesieOtto Von Bismarck.

Cartea începe cu nașterea până la decesul reginei, oferind totuși detalii pre și post.
Chiar dacă știam de la școală activitatea familei regale românești în anii primului război modial și după Marea Unire. Nu știam câtă muncă și efort a depus Maria pentru a asigura integritatea graniților țării sale. Cel mai mult mi-a plăcut la cartea asta evoluția vizibilă a Mariei. În adolescență, datorită influenței mame…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Mostenirea Ucigasa

După ce văzusem o recenzie referitoare la această carte, mi-am dorit s-o citesc. Având un subiect haios şi original, aveam mari aşteptări de la ea.
În primul rând e o carte pentru copii de până la 13 ani şi de aceea e foarte uşor de citit, totuşi pentru personaje mi s-a părut dialoguri cam plastice.
Cartea a început tumultos, însă a încetinit pe parcurs ca să explodeze spre sfârşit, pot spune sincer că chiar dacă mă pricep la intrigii literare,dar spre sfârşitul acestei cărţi Jones  a aruncat peste mine o funie încâlcită şi m-a lăsat să mă descurc cu asta. De aceea mi-a plăcut extrem de mult finalul, detalii de pe parcursul cărţii pe care eu la moment nu dădeam doi bani brusc au devenit importante.
Ce mi-a mai plăcut e relaţia dintre Lorelii şi Ovid, mi-a amintit oarecum de relaţia mea cu fratele meu, nu că noi încercăm să ne omorâm între noi (încă). Felul cum încearcă cei doi să se omoare, fără vreun motiv întemeiat, e retardat de genial, sau... genial de retardat... mă rog, a-ţi în…