Treceți la conținutul principal

Destinul Bufonului

Nici nu pot găsi cuvintele potrivite cu care să încep recenzia, abia am terminat epilogul la Destinul Bufonului și încă nu realizez asta. Și cum aș putea spune ceva suficient de bun ca să arate dragostea mea față de seria asta? Mă iubesc cu ea timp de 3 ani și uite că am ajuns la volumul șase și dragostea mea e la fel de puternică (e cea mai lunga relație pe care am avut-o vreodată).
Destinul Bufonului e ultima carte din Triologia Omul Aramiu și a 6 cel urmează pe FitzChivalry, care e unul dintre cele mai  interesante personaje despre care am citit vreodată. 
De la ultima carte pe care am citit-o, am cam uitat unele lucruri dar Hobb are talentul de a aminti subtil cititorului ce s-a petrecut cu un volum în urmă, fără să plictisească cititorul.
Dacă în volumul anterior nu au fost prea multă acțiune, deja aici suntem răsplătiți pe deplin. Cartea e foarte mare tradusă în română a fost împărțită în două volume fiecare având câte 500+ de pagini, deci un deliciu pentru mine. Dacă în Bufonul de Aur acțiunea se concentrează pe conflictul Pestriților vs. Sânge Stravechi + ura poporului față de cei cu Har, și doar sugerează aventura ce urmează, în Destinul Bufonului se dezlănțuie totul. Se rezolvă toate conflictele și întrebările care atârnau încă de la sfârșitul primei triologii.  Chiar nu mă așteptam vreodată să aflu, care era treaba cu Corabiile Roșii, Kebal Rawbread sau Femeia Palidă... E ca și cum primești o cutie cu dropsuri și acolo mai găsești și ciocolata ta preferată. Yup... Multe din răspunsurile primite, cum am meționat și mai sus, era de la întrebări vechi încă din primul volum din serie, însă nu îmi aduc aminte să fiu nemulțumită din cauza că nu le obținusem atunci. Robin Hobb e o scritoare a naibii de talentată! Nu am găsit nici o lacună, totul e bine explicat are  sens și nu e forțat. Reușește să găsească o balanță dintre monotonia veții lui Fitz și zbuciumul ei. Personajele sunt complexe fiecare cu motivația, personalitate și interesele sale. Modul cum interacționează între ele și scriu ele poveste e superb. Am mai spus-o si am s-o repet, personajele sunt cele ce scriu cartea!
Iar Robin Hobb mereu a făcut rost de personaje de excepție, Fitz e uman, are nesiguranță teamă și dragoste nu e nici pe departe clasicul erou ce se luptă cu un dragon, Nettle a fost preferata mea și Thick a început să-mi placă nespus de mult, la fel ca și Dutiful au fost cam puține persoanje care să nu-mi placă sau să nu trezeasca ceva sentimente în mine. Încă mie dor de Ochi Întunecați și niciodată cât mai citesc ceva despre Fitz nu am să-l uit. M-am prostit și am citit  fără să vreau despre următoarele volume, care surpiză! Sunt încă trei, abia aștept să le traducă cei de la Nemira, sper să o facă cât mai curând. Deși mi se rupe inima la gândul că bietul Fitz iar o sa treacă prin toate porcariile posibile, jur că e cel mai ghinionist personaj, iar acum când în sfârșit și-a găsit fericirea ar fi o cruzime.
Vai... recomand cartea asta și nu doar cartea dar întereaga serie, e foarte addictive, așa că nci nu observi cum citești câte toate cele 9 volume. Și nu-mi amintesc ca măcar un singur volum, din cele șase(citite de mine) să fi avut mai puțin de 1000 de pagini :) Well, merită!
I'm looking forward pentru următoarele trei, mai devreme sau mai târziu oricum le voi avea.

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sabia de sticla

Acum aproximativ doi ani am descoperit Red Queen, atunci nu i-am dat o recenzie tocmai pozitivă, cartea era slăbuță, cu personaje lipsite de culoare, plot ridicol și prea multă special teen dramă. Având acum 22 de ani, un job stabil, și aproape o facultate în spate, mă cam irită acest gen.


Unicul lucru care mi-a plăcut la Red Queen fusese coperta și gata, deci nu credeam că voi ajunge să citesc sequel-ul. Însă nu stiu cum am ajuns să pun mâna pe Sabia de Sticlă. Vai nu mă așteptam la asta! Cartea e chiar bună! Se vede că autoarea a depus ceva mai mult efort de data asta, descrierea e mai amplă, personajele mai prind ceva trăsături și plot-ul parca are sens. Desi nu sunt fana cărților dispotice, in care adolescenții speciali lupta cu o formă de guvernământ. Totuși trebuie să-i dau credit autoarei că nu s-a sfiit să-și păteze mâniile. Se întâmplă o groază de lucruri îngrozitoare nu doar în poveste și cu personajele. Nu există o graniță clară dinre bine și rău iar cei ce se vreau cavale…

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?