Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta 14 februarie

The shades of Greyjoy

Ei bine, după cum știți(sau nu) ieri a fost o zi mai specială. S-au împlinit douăzeci de ani, de când o variantă mult mai inocentă și tânără de a mea, s-a hotărât că e timpul să apară pe lume.
De pe la cinșpe ani, am încetat să mă mai bucur de ziua mea, când am realizat că cu fiecare an în plus, nu fac decât să mă apropii de moarte. Cum probabil ați observat I'm in the good mood.
Și cum nu am bani de terapie, și urăsc juranlele, trebuie să-mi descarc energia negativă. Așa că săracul meu blog, e cel care suferă.
Ca un narcisist autetic ce sunt, urăsc să fiu ignorată sau eclipsată de ceva. Iar anul ăsta, cel mai mult m-a enervat faptul, că am auzit mai des despre premiera 50 shades of Grey, mai des decât "La mulți ani".
Ok, acum chiar mi-am pierdut orice speranță în umanitate.
Ceva timp în urmă am scris, un fel de recenzie pentru carte. Eram pe atunci indulgentă(cât de cât). Însă acum după un șir lung de mean articles, am să fiu foarte sinceră în legătură cu cartea dată.

Autoanaliză

M-am născut pe 14 februarie, la malul Prutului, cu curenţii săi zgomotoşi. Într-o zi de marţi, cam pe la 5 p.m., când iarna îşi suflă ultimele îngheţuri, iar primăvara pare mai departe ca niciodată.
E destul de ciudat să te naşti de ziua îndrăgostiţilor, şi mai ciudat este să fii botezată cu un nume celebru. Plăcut şi ciudat în acelaşi timp, fiindcă ori de câte ori mă prezentam cuiva, mă examina cu un semi zâmbet greu de definit, iar când într-o conversaţie pomenea de ziua mea, urma o întrebare universală. "Chiar!? Eşti îndrăgostită?" Niciodată nu prea am înţeles rostul ei, dar m-am învăţat să zâmbesc când o aud, şi asta m-a făcut să fiu mândră de datele mele personale, care sunt atât de speciale. Nu cred că 14 februarie a influenţat cât de puţin asupra norocului meu în dragoste, din potrivă a dezvoltat o incredibilă capacitate narcisistă. Plus şi o dorinţă de a-mi depăşi condiţia, măcar prin vise scurte şi simpliste de copil,  care nici în ziua de azi nu m-au părăsit.
Şi a…

In Memoriam Grigore Vieru

Pe lângă faptul că astăzi e ziua îndăgostiţilor şi ziua mea, ceea ce mă face cu adevărat mândră, că m-am născut pe 14 februarie, e că e şi ziua poetului meu preferat.
De mult visez să ajung în Chişinău pe 14 ca să depun flori la monumentul lui, dar acum m-am hotărât că îndată ce ajung în capitală, să trec pe acolo măcar pentru cinci minute. Grigore Vieru e un geniu care mă inspiră şi va continua s-o facă tot restul veţii mele.

Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici măcar nu te urăsc Cum te blestema unii, vreau să zic, La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi De-ai avea mamă şi-ar muri, Ce-ai face tu şi cum ar fi De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic, Eu nici măcar nu te urăsc. Vei fi mare tu, eu voi fi mic, Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă, Milă de tine mi-i, Că n-ai avut niciodată mamă, Că n-ai avut niciodată copii.

Happy Birthday... to me!

Şi uite că a sosit şi cea mai tare zi a anului, nu vorbesc de ziua îndrăgostiţilor, cui îi pasă de îndrăgostiţi? E ziua mea, nu a lor! A mea şi punctum... mda, sunt o persoană posesivă.
Cu toate că ar trebuii să mă deprime trecerea anilor, oricum îmi ador ziua pentru toate felicitările primi te, pentru super-cadourile pe care le-am căpătat anul ăsta, pentru surprizele plăcute şi pentru că indiferent de orice e cea mai frumoasă zi din an pentru mine.Şi sunt probabil singura persoană din lume(sau mă rog aproape) care nu se simte singură de 14 februarie, chiar dacă e sau nu implicată într-o relaţie.
Ta-tam! Am deja 19! Şi plus 100 ambiţie pentru acest an. La mulţi ani mie! (N-am putut să mă abţin)
P.S Mersi pentru toate felicitările, familiei şi prietenilor...