Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta Autoanaliză

Nonsens

Ok, nu știu ce m-a apucat... sincer nu pot spune. Dar după recenzia lui Outlander, m-am gândit să mai postez ceva. Îmi place sunetul degetelor mele în contact cu tastatura, și după o zi obositoare la sală plus calculul unei poligonații,( credeți-mă nu vreți să știți ce e aia). Sunt cam obosită și am nevoie de acestă mică plăcere care la moment e cea mai bună terapie. Sunt eu un pic nebună, dar prea zgârcită să mă duc la un psiholog, și probabil oricum o să fiu expediată ori la casa de nebuni ori afara din cabinet, evident fără să-mi găsesc locul. Rămâne blogul meu să sufere, ei bine și tu ai dat click pe asta, n-am ce să-ți fac. Mă simt ca empty înăutru, lucrurile care acum câteva luni ar fi trezit ceva umanitate în mine acum în cel mai bun caz mă amuză iar cel mai rău nu-mi provoacă nimic... chiar nimic. Citeam cartea sus menționată, fără să-mi pese prea mult, și e o carte care te cam obligă să-ți pese, am fost recent martora unei scene, care cum am spus m-ar fi înfuriat, cel puțin,…

Cand te nasti in secolul gresit...

Ei bine, fiindcă tot e unu noaptea și somnul nu vrea sa vină, vine imaginația.
N-am mai scris de o veşnicie pe aici, dar eu oricum, mai devreme sau mai târziu revin, mereu revin.
Nu mai știu de câte ori am auzit fraza asta Studenția e cea mai frumoasă perioada a vieţii. Tot aştept să văd și eu cât e de frumoasă, dar nici un efect.
În fine nu de asta sunt aici, ci să mă plâng niţel.
Nu sunt în nici un caz conservatoare, ba chiar din potrivă, sunt puțin nihilistă(de fapt ceva mai mult). Dar aud și chiar văd lucruri pe care can't unsee and unhear, care mă fac să realizez, că de fapt sunt o sfântă. Știu deja că modestia nu se numără printre calităţile mele, dar în schimb mă pot lăuda cu alte. Sunt un fel de combinație dintre Ned Stark, Stannis Baratheon, și Scarlett O'Hara, daca așa ceva e posibil eu sunt persoana respectivă. Deci pentru cine n-are idee cine sunt respectivii, am să-i descriu cât de bine pot. Onoare, dreptate și ambiţie. Trei citate ca sa-i descriu pe cei trei și …

Introspectie - alter ego

Acum sunt sigură, Universul complotează împotriva mea, că trebuie cumva să-mi explic ghinionul de ieri... Și de parcă asta nu era de ajuns, sunt cuprinsă de o criză de creativitate.
Mi-am propus anul acesta, să mă apuc serios de treabă, și să scriu o carte, dar uite că planurile mele nu merg exact cu mi-am dorit.
În speranța că voi trezi din hibernare imaginația mea, m-am hotărât să fac o introspecţie a personajului Mădălina Basarab(alter ego).
Deci let the game begin...
*Eu par o persoană destul de calmă, și chiar indiferentă, dar puțini ştiu, că am o latură colerică bine definită, care ar fi în stare, să pună în practică all my dark thoughts. Deci cu siguranţă împrumut această trăsătură.
*Sunt o narcisistă incurabilă, o menţionez pentru a o mia oară.
*I'm totally nerd! În cel mai clișeic mod posibil, doar că am o vedere perfectă și dantură desăvârșită.
*Eu mereu spun adevărul, și dacă nu-l spun atunci tac. Sunt o mincinoasă teribilă, și dacă cumva reuşesc să spun o minciună, mă…

Nostalgie

Sunt de mai bine de o luna, aici în Petroşani, deci trebuia să trec și prin asta...
Îmi place să cred că sunt puternică și pot înfrunta orice(sau aproape). Dar, m-a năpădit și pe mine dorul de casă.
Acum, mie dor și de lucrurile care mă enervau acasă, mie dor să văd fețe cunoscute chiar și a oamenilor cu care n-am vorbit niciodată.

Însă se pare că trebuie să mă împac cu situația în care mă aflu, fiindcă nu prea am de ales, sunt blocată aici până de sărbători. Când o să fug spre casă, ca un lup sălbatic, cu vântul rece fluturându-i în blana cenușie. Mda... prea multă cafea.
Între timp nu pot decât să trăiesc cu amintirile legate de liceu, când unica mea problemă era că învățam prea multe poezii. Când anul trecut cam în timpul asta recitam Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, și făceam baie într-o cadă. Ce vremuri...
Nu rămâne decât să zâmbesc, oricum cei mai rău urmează...



Ok, trebuia să mă destăuinui și cum numi pot permite o sedință la psihiatru, profit de blogul meu uitat.
Pre…

Autoanaliză

M-am născut pe 14 februarie, la malul Prutului, cu curenţii săi zgomotoşi. Într-o zi de marţi, cam pe la 5 p.m., când iarna îşi suflă ultimele îngheţuri, iar primăvara pare mai departe ca niciodată.
E destul de ciudat să te naşti de ziua îndrăgostiţilor, şi mai ciudat este să fii botezată cu un nume celebru. Plăcut şi ciudat în acelaşi timp, fiindcă ori de câte ori mă prezentam cuiva, mă examina cu un semi zâmbet greu de definit, iar când într-o conversaţie pomenea de ziua mea, urma o întrebare universală. "Chiar!? Eşti îndrăgostită?" Niciodată nu prea am înţeles rostul ei, dar m-am învăţat să zâmbesc când o aud, şi asta m-a făcut să fiu mândră de datele mele personale, care sunt atât de speciale. Nu cred că 14 februarie a influenţat cât de puţin asupra norocului meu în dragoste, din potrivă a dezvoltat o incredibilă capacitate narcisistă. Plus şi o dorinţă de a-mi depăşi condiţia, măcar prin vise scurte şi simpliste de copil,  care nici în ziua de azi nu m-au părăsit.
Şi a…