Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta Manole Mădălina

Unde-i primavara?

Abia am așteptat primăvara să pot și eu purta liber rochiile și pantofi mei minunați(bineînțeles totul se învârte în jurul meu).Însă vremea de afară a avut alte planuri.
Cum se tot răcea afară priveam prin geam și îmi spuneam cu un optimism tras de păr că mâine, mâine o să fie soare... și știți cu toți că na fost să fie. Ei bine, asta m-a ținut în casă tot cu o carte bună și mult ceai și ocazional colindând facebook-ul. Am tot dat peste articole ce nu sunau bine de loc, vremea se tot răceaște. Partea cea mai urâtă din toate asta sunt comentariile pline de ignoranță pe care le-am întâlnit atât de des. Oamenii chiar nu realizează cauza principală de ce nige în aprilie, și nu, nu e supărat pe noi Dumnezeu, că vai ce păcătoși suntem. Hai să fim serios o asemenea opinie e cel puțin ridicolă în secolul 21. Cauza nisorii este bineînțeles schimbarea climei adică încălzirea globală. Acum o să mă faceți pe mine ridicolă, dar rămîneți cu mine lucrurile sunt cu mult mai complicate decât par. În …

Ingerul Mecanic

A trecut ceva timp de când nu am mai scris o recenzie aici și plus aș vrea să scriu despre Îngerul Mecanic, inainte să termin Daughter of Smoke & Bone, care e absolut fantastică.
Ei bine sesiunea a trecut, acum că am parte de o mini-vacanță bine meritată, m-am pus pe citit.
De fapt dacă nu mă înșel m-am apucat de cartea asta cam de vreo lună în urmă, dar din motive evidente nu am putut să o termin.
Nu m-a atras de loc cartea... În general am prevăzut ca nu-mi va plăcea, niciodată nu m-a prins nimic cei scris de Cassandra Clare, am abandonat cu ani în urmă seria Instrumente Mortale, după ce am citit primele două volume din serie. Atunci adolescentă fiind încă mai aveam o oarecare imunitate față de cărțile YA. M-am apucat de Dispozitive Infernale cu o oarecare fărâmă de speranță că e mai bună decât prima serie a autoarei. Într-adevăr, e mai bună dar nici pe departe waw! este supra-supraapreciată. Am spus-o de o mie de ori pentru mine cel mai important într-o carte sunt personajele,…

Bye, sesiune... bye!

Azi e o zi mai specială... Ziua în care cerurile s-au deschis îngerii au început să cânte și a revenit liniștea și pacea pe pământ.

 Azi am susținut ultimul examen!!! Poate pare că exagerez puțin, dar la cât de grea a fost sesiunea asta, am tot dreptul. De la atât stres și anxietate, nu prea am dormit și am mai și slăbit. Deci al treilea an consecutiv - a cincea sesiune, demonstrează că cea mai eficientă dietă este susținerea examenelor la Topografie. Mda, cu așa tendințe o să ajung la standartele modelelor de la Victoria's Secret, până îmi dau licența. Fiindcă nu mă pot învăța minte să mă detașez de grijile sesiunii, chiar dacă știu sigur că nu voi avea restanțe și mai nou am și note bune.
In fin... Coșmarul s-a terminat! Celebrez bineînţeles cu o cană de ceai și cu mult somn, nu am nevoie de mai mult, serios... Fericirea mea actuală și așa atinge cote senzaționale, mai ales când știu că am dat sesiunea puțin mai devreme decât ceilalţi. Mda, asta face sesiunea din studenți, oamen…

Get over it...

Deci a trecut mai bine de jumătate din ianuarie și eu mi-am amintit de blog... Adevărul e că aflându-mă în mijlocul sesiunii și cum eu am o cădere nervoasă, cum fac de obicei în acestă perioadă. Mă liniște faptul că mai am puțin și o șterg din orașul ăsta posomorât să o vad pe cea mai iubită persoană... mama.
Dar nu depresia mea semestrială e motivul acestui articol, după cum știți(sau nu). Cred că am undeva jumătate de an de când m-am făcut vegetariană. Atunci am luat o hotărâre esențială, să nu devin una din veganele clișeice care își impun viziunile asupra altor persoane. Niciodată nu m-am gândit că voi fi de partea cealantă a baricadei. Consider că sunt deja suficient de matură încât să i-au astfel de decizii, și daca mama e cumva licențiată să îmi critice noul stil de viață, ceilați oameni, nu sunt.
Totuși se găsesc "binevoitori" care-mi tot încercă să-mi predice viziunile lor, chiar dacă eu nu le-am cerut asta. Chiar cred că un nerd, ca mine nu s-a informat despre sub…

După 2+ ani de studenție în România

Recent am sosit acasă, și cu un călduros bun venit, vameşii noștrii m-au întâmpinat cu o oră de aşteptare. Să mai omor timpul am început o conversație cu o doamnă. Una după alta m-a întrebat unde învaț și ce. Am fost surprinsă să aflu că știe unde e Petroșaniul sau cel puțin știa că e departe. Dar și mai surprinsă am fost când ea a ridicat sceptică din sprâncene, după ce i-am spus că sunt anul trei la facultate, mi-a spus că nu arăt și asta a fost un compliment extrem de plăcut, mai ales că nu dormisesm toată noaptea iar machiajul meu era deja de mult împraștiat pe fața, iar eu eram prea obosită să-mi pese. Oricum discuția dată m-a pus pe gânduri... Chiar sunt în al treilea an la facultate și am fără o luna jumate 22 de ani, iar eu tot nu sunt matură, sau cel puțin nu mă simt. Deci sunt acum nevoită să fac retrospectiva întregii mele experienţe studențești, nu numai a anului că tot o fi sfârșitul lui.
M-am schimbat atât de mult în acești doi ani și un sfert(calendaristic vorbind) atâ…

Top rujuri magice

Poate nu știți dar pe lângă pasiunea mea pentru cărți mai am una... machiajul! De fapt sunt make-up artist calificat și licențiat, cu o colecție impresionantă de pensule, pudre, rimeluri, farduri și bineînțeles rujuri! Conform ultimului recensământ aveam în jur de 40, dar la fel ca și în cazul cărților am pierdut de mult orice legătură cu realitatea. Dar să fiu sinceră în ultimul timp nu prea mi-am cumpărat rujuri, and I need new babies!
Cum urmăresc multe vloguri beauty, sunt mereu la curent cu ultimile noutăți în materie de make-up. Deci am hotărât să fac un top cu rujuri neobișnuite care urmează să intre în familia mea, din păcate șansele ca să le găsesc în Moldova sau România sunt așa de mici încât îmi pun speranța doar pe e-bay și amazon, ceea ce bineînțeles înseamnă că mă va costa transportul mai mult decât produsul.
5 Peel off lipstick

Am deja unul, dar ideea din spatele acestui produs mi se pare atât de interesantă încât ar fi păcat să nu-i ofer un loc aici. Dacă nu aveți inst…

Nonsens

Ok, nu știu ce m-a apucat... sincer nu pot spune. Dar după recenzia lui Outlander, m-am gândit să mai postez ceva. Îmi place sunetul degetelor mele în contact cu tastatura, și după o zi obositoare la sală plus calculul unei poligonații,( credeți-mă nu vreți să știți ce e aia). Sunt cam obosită și am nevoie de acestă mică plăcere care la moment e cea mai bună terapie. Sunt eu un pic nebună, dar prea zgârcită să mă duc la un psiholog, și probabil oricum o să fiu expediată ori la casa de nebuni ori afara din cabinet, evident fără să-mi găsesc locul. Rămâne blogul meu să sufere, ei bine și tu ai dat click pe asta, n-am ce să-ți fac. Mă simt ca empty înăutru, lucrurile care acum câteva luni ar fi trezit ceva umanitate în mine acum în cel mai bun caz mă amuză iar cel mai rău nu-mi provoacă nimic... chiar nimic. Citeam cartea sus menționată, fără să-mi pese prea mult, și e o carte care te cam obligă să-ți pese, am fost recent martora unei scene, care cum am spus m-ar fi înfuriat, cel puțin,…

Love in a cup of tea

E în jur de 1 noaptea, și trăiesc cu fenomen destul de ciudat... insomnia. Având o conștiință impecabilă, de obicei adorm gen full coma,  nu și azi. Așa că mi-am amintit de blogul meu... vai nu am trecut de mult pe aici. Cum sunt în plină sesiune se iartă.
Deci... time has come! Deja oficial(aproape). Mă gândesc serios să renunț la multe produse de origine animală, și cu asta spun totul. Nu vreau să devin un tipic vegan/vegetarian enervant care alt subiect de discuție decât ceea ce manâncă nu poate duce. Vreau să renunț nu numai la carne, ci și la alte produse nu chiar sănătoase. Cum am renunțat de ani de zile la zahar, cred că a venit vremea cafelei, o beau din ce în ce mai rar în cafenele și o găsesc din ce în ce mai dezgustătoare pe zi ce trece. Și așa am trecut eu la ceai, am avut ocazia să gust în ultimul timp o groază de feluri care mai de care de ceai. De la cel turcesc la cel japonez, și le-am adorat pe fiecare. Momentan preferatul meu e cel verde de mentă... mai ales când ai…

Sweets to the sweet

Ophelia is a sweet girl, everyone could agree on that. She has warm brown eyes, beautiful pale skin and messy heavy cruls wich seem brown-red in the light, like sun died in her cruls, a fascinating yet terrible death. Once her cruls were gold pure, and smile never left her face, but that was long time ago, it seems like centuries. She was inocent, childlike and naive, completely unaware of the harsh realities of life. But then she broke her heart and dreams, insecurities were born and sadness filled her heart. Yet her whole character is that of simple unselfish affection for her father, brother and ... her lover. Or that is? She did loved once, tremendously, but like a fire in the cold snowy night, that love died. And now is snowing with petals of a rue flower.
Inspired by Hamlet's Ophelia.


recharge

Whenever i feel sad, I open my closet and one by one I put on most stately gowns and dresses, that I possess. I lock the door, so it can be just me and my reflection. So I spend my time, looking at myself... It may be a little narcissistic, and yes, it is. But this is my way to recharge my love for myself, my confidence and my courage. To look at my elegant body, my sweet smile and my perfectly messy hair, I see how I grow up, how I change and how I gain a particular kind of beauty. And it isn't my athletic body or my long hair, it something more. That something that makes me stronger. We all need that, just a time with ourselves, where without intervention from outside, we learn to love the person who looks back at us in the mirror. And for that moment we can take down all your fears and weaknesses, and become who we truly are. And that moment is priceless, we should learn how to live it over and over again.

addicted to gym

Acum doi ani eram departe de a mă asocia cu aceste două cuvinte. Astăzi abia mă mai recunosc, prietenii mei de acasă cu siguranță n-ar putea. Eu, care căutam cele mai banale și originale motive să scap de mişcare, reuşind mai bine de cinci ani să stau pe o bancă în timpul orelor de sport, acum plătesc benevol să fac fitness. Paradox urăsc cu aceeaşi ardoare sportul, iar de sală nici nu mai vorbim... Totuși mă duc regulat de 4-6 ori pe săptămână și mereu îmi testez limitele.
Totul a început prin decembrie 2014, când din plictiseală și curiozitate m-am apucat de sală, după o febră musculară lungă, doar limita abonamentului m-a motivat. Și uite așa, sărind o lună, două, am început să fac sport. Poate că râde lumea de mine când îmi demonstrez mușchi, dar acestă definire ușoară mă face să merg mai departe. Nu se vede, dar eu abia mă abțin să nu plâng când trag de fiare, e un sentiment oribil, care însă este eclipsat de abdomenul meu plat cu care mă trezesc în fiecare dimineață. Și cred că…

happiness comes in small doses

Happiness can come anytime, it can start with warm sunny morning, or a giant mug of black coffee, it can be bittersweet taste of an hot lemon pie. We find happiness in small everyday things... Like a delightful awful good book, it may be a hug from our mother, which  says goodbye or a kiss from our lover, that makes us fly,  a hint of a smile from a stranger who walked by.
We are all very happy time to time, when we get that small doses, of happiness pills

Black and white

Is dark outside. The sun had died, a terrible, but yet beautiful death. He died and left a world without light and heat. World is covering in a beautiful white coat. Is so lonely here, in that black and white world, without colours. Not a soul to hear, only a death and peceful silence. There's no hope, and even if it is something, she is too tired to find it. That piece of light that can change everything. She can't be tamed. So is better to survive in a world where she is free that to live in a beautiful golden cage.
Is snowing with white sugar, and she's drinking a black bitter coffee, dreaming alive about that light, somewhere in the world.

Fata de zahar 3

Cad timid câțiva fulgi din cer. Vântul le învârte într-un dans amețitor. E alb. Peste tot. Până și părul ei bogat adăposteș-te zeci de fulgi. Refuză să se topească. E și mai frumoasă așa. Dacă s-ar vedea ar zâmbi. De altfel e tristă. A devenit starea ei naturală. Un zâmbet o costă mult. Și mai mult o doare.
E frig. Și ninge cu zahăr. Însă ea șimte că se topește. Dulcea fată de zahăr... Se topește. Iar ambalajul perfect ce o adăpostește se pricepe perfect să ascundă asta. Inima ei slășuește într-o pustietate. Iar frigul o face și mai rece. Bătăile devin rafifiate. Iar sângele circulă leneș prin vene. Dacă nu s-ar forța ar cădea. E încă în picioare. Pe cât timp? E un mister și pentru ea. E rece. Respiră greu. Se simte rău. Ar fi din cauza frigului de afară sau a celui din interior? Îmbrățișează însă această stare. O face să se simtă umană. Chiar dacă doare. E frumos. Ca un apus sângeros, când soarele moare încet lăsând în urmă culori vii. Acum însă cerul e în ceață. Până și soarele s-a…

Bittersweet

On the wood table was a old magazine and a cup of cold tea.  She was starting at the girl on the cover,  a pretty one. She was pretty too,  even on the worst days and even when she was so broke inside  that she found hard to breathe. But,  unlike that girl, on the cover, she didn't laugh, she faked so many smiles that she forgot how to truly laugh. Oh, sad pretty little girl... 
So...  right, in all her acts,  less that one.  One thing, so human-wrong,  but so awful from her perspective.  It was eating her down to her bones. Her heart grow colder by the day.  And everything else didn't matter anymore. She used to tell herself,  that she can fix it,  but that didn't work anymore.  All her hopes and dreams just flew away in the wind. Her tea was bittersweet,  but she hated it, because it was cold.

Dulce si cruda inocenta

Se apropie și sfârșitul acestui an, un an cu de toate. Am avut o vacanță de vis, totuși vara a început cam nașpa și asta a cam eclipsat-o. În ultimii doi ani m-a apucat un pesimism și apatie terbilă, parcă nu mă recunosc câteodată. În general ultimii doi ani m-au lovit din plin.
M-am maturizat în schimb. Până nu de mult trăiam într-o frumoasă inocență, era dulce dar curdă într-un fel. Da, am avut și momente bune, dar parcă lipsește o piesă ca să-mi găsesc un echilibru. Bine că mă apucă sesiunea și n-o să am timp să mă mai gândesc la toate prostiile. Veste bună, depresia mi-a readus muza și pentru prima oară nu găsesc shitty, ceea ce scriu.
Petroșani îmi provoacă ba nervi, ba fericire, sau mai bine zis oamenii de acolo. Iar acasă, e atât de trist. Nu pot ierta casa că s-a schimbat atât de tare, cât timp am lipsit. Topografia mă amuză și confuză, oarecum.... merg eu mai departe cu încă o facultate după asta.  Nu știu ce aș putea dori într-un nou an. Poate doar abilitatea de a trece mai…

Fata de zahar 2

Afară e frig. Un frig, care te moleșește. Te face să te ascunzi sub pături. Să visezi la vară. Acum ea visează. Picioarele ei sunt de fapt mângâiate de valurile blânde ale mării. Ciorapii nu există. Frigul e doar o iluzie.  Se pierde în amintiri. Azi a fost greu.

Timpul a mers greu. Și gândurile ei la fel. Cafeaua s-a răcit. Ar încălzi-o, dar oare mai are sens? Se ascunde sub pături. Are un mic moment de siguranță. Liniște. Îi place. Părul ei mătăsos alunecă pe obraji. Ca o mângâiere caldă. Aproape aude o voce. O amintire frumoasă. De când era mică. La fel de dulce ca zahărul. Cu bucle blonde și ochi nevinovați. S-au schimbat multe. Încă e dulce. Așa pare. Încă mai are bucle vii prin cap. Un zâmbet vesel. Însă ochii. Ochii privesc. Nu zic nimic. În ochii care reflectau atâta pasiune și dragoste, abia de a mai rămas ceva. Se simte pustie. Unde a dispărut? Și de ce? Are răspunsuri pentru tot. Însă ce să facă cu răspunsurile? E o întrebare...
Lasă asta. Se va gândi la asta mai târziu. N…

When snow was sugar

There was a time when snow was sugar, it fall quietly  from the sky. We were younger,  more fragile in the way. We lived in the state of fairytale. We were that beautiful princess, whit golden hair,  or the brave knight, who slays the dragon, the hero who start his quest. We haunt forest in the night,  surrounded by the howl of wolfs and light of moon.  We dreamed, and dreamed... About a love that last forever and that delightful happy ending. But now  that sugar snow melt. What happened between then and now? Is simple our dreams become so small. The colors just wiped form our eyes.  And everything become like ashes blend with mud. 

Fata de zahar

Luni, dimineaţa... câteva secunde până sună alarma. Ea e trează, visează un somn impus. E partea favorită a nopții. E unicul lucru pe care îl poate controla, așa că savurează. Șase fix, sună alarma, în sfârșit... Mâna ei palidă se întinde instinctiv spre telefon, și oprește melodia. E liniște din nou, și ea stă încă în pat. Aici poate fi vulnerabilă, nimeni n-o vede... însă se scoală oricum. Aprinde lumina, asta îi rănește ochii, însă se forțează, ea poate să se forțeze. În fața oglinzii, părul ei e un dezastru, fața ei arată mai rău. Se spală cu apă rece însă nu o ajută. Se forțează din nou, ea poate.
Începe rutina de dimineață. Patul, și cafeaua... și cea mai bună parte machiajul. Cum fiecare mișcare a pensulei capătă încredere, ca un războinic ce se marchează cu vopsea pe fața înainte de luptă. Fiecare zi e o luptă.... Asta o face să ofteze. Alungă totul din cap, dacă va plânge de dimineață, nu-i de nici un folos să plângă de dimineață. Autocontroul e totul. Pune hainele pe ea, ca…

Despre How to become a villain

A început ca un mic experiment, de aici a ieșit patru pagini. Am cam forțat finalul, recunosc. Dar, cum e prima mea nuvelă în engleză cred că merit iertarea.
Mă simt extrem de tentată să scriu despre good girl gone bad și poate good again. De aici și Nadin și Lilith. De obicei împrumut cu duimul aparențele mele personajelor centrale create de mine, dar de data asta am creat ceva total diferit. Eu cu ambiția mea romantică de a fi perfectă, nu voi putea fi niciodată ca Lilith. De asta am și scris în engleză, în română nici nu știu, nu pot și nici nu vreau să înjur, în engleză îmi vine mai ușor. S-ar putea găsii oameni ofensați în urma lecturii dar, darlings sweet is not my style. Dar mai mult de atât am dorit să pun fața în față cu problemele din Moldova și România, corpuția și abandonul copiilor. Sper că scopul meu a fost atins. Fiindcă nimic nui mai bine decat să finisezi o povestire, când ești intr-un viitor, posibil scriitor.
Link spre doc: How to become a villain