Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta Rodica Ojog-Braşoveanu

Ce-am mai citit

Cum de mult nu am mai venit cu o recenzie, trebuie să corectez lucrurile. Mai mult din lene de a scrie despre ele decât ale citi am abadonat blogul pentru o vreme. Surprinzător muza s-a apucat bine de mine și nici să vreau nu scap de ea. Cum mor de ciudă că nu mi-am luat albumul de desne cu mine, vreau și eu să mai conturez o schiță două, fie pe hârtie fie pe față. Așa deci mă limitez să compun nuvele demente și să citesc tot ce cade sub mână(nimic nu scapă).
Ferma animalelor.
Am citit-o în câteva ore fiindcă e foarte scurtă și simplistă, ideea nuvelei îți sare în ochi dar ăsta era și efectul principal. Organizarea socială și coruperea puterii. În fiecare animal de la cal, oaie, pisică și porc, poți vedea cele mai răspândite tipuri ale membrilor sociatății. În fine cât de nobilă nu ar fi o cauză mereu se va surpa.
O mie nouă sute optzeci si patru.
Tot de George Orwell, și tot despre organizarea socială. Bazată inițială pe URSS, la moment în unele aspecte de la Nouvorbire până la telecr…

Disparitia statuii din parc

Cum acum sunt îndragostită la propriu de noul meu ruj Yves Rocher în nuața Cerise Noir... Sunt cam veselă pentru starea în care mă aflu, luând considerare că mă doare picoare de parcă merg pe cărbuni încinși. Pff... dar nu despre asta vorbim acum. O nouă recenzie, duh...
Nu m-am putut abține să nu trec pe la Diverta, venisem să-mi i-au un pix fancy de acolo(noua mea pasiune) și când am văzut  cărțile Rodicăi. Mi-am spus că dar o să mă uit, bună minciună, clar că mi-am luat-o. Și ce f*ck it! Fiindcă to n-am mai citit nimic de Rodica Ojog-Brașoveanu... o ador! Am văzut că asta-i ultima carte cu Melania pe care o au... why!? De ce universul e așa de nedrept cu mine? Mă rog... fac eu rost de restul... cumva până la urmă. Deci de carte, mi-a plăcut extrem de mult. Evenimentele din ea se petrec înainte de O toaletă a la Liz Taylor, dar tot am omis o carte după 320 de pisici negre. Știu e confuz și pentru mine. Aici în carte Melania se ciocnește cu Minerva un alt personaj epic a la R.O.B, deși …

Al cincilea as

Și... ultima recenzie pe azi. Iniţial m-am gândit să fac un articol mare, dar chibzuind puţin am hotărât că la cât de epice sunt fiecare din cele trei cărți merită un articol aparte.
Cum cartea e subțirică și ușurică de fel am terminat-o în mai puțin de patru ore, plus că am citit-o sub lumina unei lumânări s-au revoltat puțin pupilele mele, dar experienţa a fost unică.
Și iarăși mă apuc să laud cartea, Nu știu dacă am menţionat pe aici, dar perioada mea preferată din istorie; e interbelica. Iubesc totul legat de România interbelică, și dacă aș avea de ales, când și unde să mă nasc, atunci asta ar fi destinația mea. Aș renunţa fără remuşcări la toate avantajele tehnologice de astăzi, pentru toaletele burgheze ale acelor timpuri.
Cartea e plasată spre sfârșitul războiului cu mici episoade din anii '38-'39, un motiv în plus să-mi placă.
Magda, care ne căluzește prin lumea ei, e absolut fantastică, am simțit o legătură specială cu ea din prima clipă, în parte că purtăm același n…

O toaleta a la Liz Taylor

Da, încă o recenzie și iarăşi după o carte Rodica Ojog-Brașoveanu, surpriza-i că mai vine o recenzie după aceeași autoare în scurt timp. Mda, am fost harnică în ultima vreme . După setea provocată de .Necunoscuta din congelator, simțeam nevoia să mai citesc ceva de la aceeași autoare.

Când o citești pe Rodica Ojog Brașoveanu e ca și cum ai bea un pahar de șampanie; spumos amărui și elegant, de aceea șimți necesitatea de a mai servi unul și încă unul... Așa o să ajung alcoolică.
Plus că O toaleta a la Liz Taylor e cu Melania, yeah, Melania Lupu, o ador pe bătrânica aia.
Cine a auzit de Rodica, trebuie să fi azuit și de excentrica Melania. O bătrânică extrem de inteligentă, care-i place să mai sfideze legile provocând sau participând direct sau indirect la crime organizate în care sunt implicate obiecte de artă. Farmecul Melaniei este că îi place să o facă pe prostuța și duce de cele mai multe ori oamenii în eroare, manipulându-i discret. Fără să vreau sau de mai defapt premeditat am a…

Necunoscuta din congelator

A trecut ceva de când n-am mai citit nimic semnat de Rodica Ojog-Brașoveanu, dar corectăm lucrurile.
Am păstrat cartea asta pentru tren, adică să o citesc în tren. Călătoresc în jur de doișpe ore din Petroșani-acasă, m-am obișnuit (relativ), dar oricum am nevoie de o sursă de divertisment. Deci slavă Universului sunt o cititoare înrăită.
Cum era și se așteptat Necunoscuta din congelator, e plină de enigme, personaje spumoase construite cu atât talent! Ceea ce-mi place nepus la cartea dată, dar și la autoare e că nu se sfiește să-și imbecializeaze personajele. Am avut de a face cu autori atât de îndrăgostiţi de propria poveste și personaje încât le perfecționa până la punctul de a le dezumaniza, și par plastice. Un exemplul ar fi Dan Brown, pe când Rodica Ojog-Brașoveanu nu se dreanjează să mai pună și oameni reali în cărțile ei.
Dar, totuși există 1-2 personaje cu atâta carsimă și farmec încât sigur le îndrăgești. În Necunoscuta din congelator, a fost Milord. mi se părea așa de dubio…

Carti bune

De ceva timp, ocupă spațiu articolul dat prin schițe, și în sfârșit m-am hotărât să-l public.
Nu că m-aș lauda, dar am citit ceva cărți. Am citit, tot ce se poate citit, de la romane  de dragoste la gotice, fantasy sau istorice. Țin minte și acum, când am pus mâna pe Rice, cărțile ei mi-au oferit o imunitate de fier, acum pot citi orice. Apoi mi-a plăcut enorm Dan Brown, el m-a făcut să privesc unele lucruri diferit și a avut un impact serios asupra mea. Ah și cum să uit de perioada când eram în plină pubertate și m-am apucat de Jane Austen, cu idei romantice prostești. Dar mi-am revenit repede cu Jules Verne, care e și acum unul dintre scriitorii mei preferați. După ce am început liceul, diriginta mea, mi-a indus o dragoste pentru literatura română, și așa l-am cunoscut pe Liviu Rebreanu, unul dintre cei mai buni scriitori pe care i-am citit. Și apoi țin minte într-o iarnă ca asta, când n-am mers la școala cam o săptămână din pricina unui viscol. M-am pomenit brusc cu o groază de ti…

Citate epice

Fiind un bookholic, am adunat ceva citate. Cei drept erau ba marcate direct în carte, cu vreun pix, ba notate pe vreo foaie pe care o purtam mereu cu mine de parcă era rugăciune, Însă acum în sârșit le așez la un loc, frumos.
Dacă aș putea memora teoria la algebra cu uşurinţa cu care memorez citatele astea, as fi acum doctor în algebră. Dar creierul meu nu funcționează așa(din păcate).
 George R.R. Martin e o mașină de citate, unul din motivele pentru care a devenit unul din autorii mei preferați.

*You think my life is some precious thing to me? That I would trade my honor for a few more years...of what?
*There no men like me theres only me.
*A day will come when you think yourself safe and happy, and suddenly your joy will turn to ashes in your mouth, and you'll know the debt is paid
*Never forget what you are. The rest of the world will not. Wear it like armor, and it can never be used to hurt you
*'Can a man still be brave if he's afraid?' 'That is the only time a m…

Personaje epice

Acum mi-a venit brusc o ideie, să scriu despre, personajele epice pe care le-am adorat, atât din cărţi cât şi în seriale şi filme. Să fiu sinceră sunt o mulţime, aşa că dacă omit unul revin mai târziu.
Toph este personajul meu preferat din Avatar: Last Airbender. Sunt încă fana serialului animat, chiar dacă amuş am 20 de ani. Chiar dacă e un serial pentru copii, scriitorii serialului şi-au pus encefalul la treabă şi au creat personaje cu mult mai complexe de cât te puteai aştepta de la un serial animat. Iar Toph transpiră epicness(la propriu), chiar dacă e o fetiţă oarbă, e un badass definit, puternică fizic şi psihic. O ador pentru puterea ei, sinceritatea extremă, pentru faptul că nu se plânge de condiţia în care se află şi duritatea pe care o invidiez.
Loki iubesc supereroii, dar mai mult ca supereroii iubesc villanii. În timp ce majoritatea dintre antagoniştii sunt într-un fel scuzaţi de către film pentru "răutatea" lor(ex, toţi villanii din Spider-Man). Loki este diferit…

320 de pisici negre

Chiar ieri finisasem "Bună seara Melania!" şi deja astăzi am reuşit să termin al treilea roman din seria Melania Lupu al minunatei scriitoare Rodica Ojog-Braşoveanu. "320 de pisici negre", este mai mult decât puteam spera, inegalabila Melania Lupu m-a şocat şi de data asta, nu pur şi simplu a reuşit să scape de ananghia în care nimerise la sârşitul romanul, mai mult de atât, folosindu-şi imaginaţia şi inteligenţa extraordinară aceasta a convertit totul în favoarea ei adaptându-se situaţie în care se afla.

E hotărât faptul, Melania Lupu e personajul meu preferat din toate câte am întâlnit. Este o hoață fără să fure, o escroacă fără să înșele... este acel personaj care, deși încalcă repetat legea, o face cu atâta candoare și inteligență încât farmecă cititorul. Maiorul Cristescu are „norocul” de a ancheta cazurile în care Melania este implicată, şi până şi el un profesionist este fascinat de năzdrăvăniile ei.
Am râs ţinându-mă de burtă citind cartea asta, are 300 de…

Cianura pentru un suras/ Buna seara, Melania!

Încerc pe cât e de posibil să-mi demonstrez patriotismul citind cărţi din literatura română, dar cât de mult nu l-aş iubi pe Liviu Rebreanu nu pot să citesc la nesfârşit cărţi cu tematică ţărănească, poate de asta foarte puţin se citeşte la noi, când ni se bagă pe gât doar un tip de cărţi, cu acelaşi subiect şi personaje.
În căutarea cărţilor care să-mi fie pe plac , am dat peste cărţile minunate scriitoare românce Rodica Ojog-Braşoveanu.
Am lăudat mult cărţile lui Thomas Harris, şi de când le-am citit am înţeles că-mi plac cărţile poliţiste, chiar dacă cărţile Rodicăi Ojog-Braşoveanu sunt cu totul diferite de cele a le lui Harris, şi totuşi mi-au plăcut.
Melania Lupu a fost personajul meu preferat încă de la început, perfect construit cu o personalitate complexă, iar ideile ei ex-tra-or-di-na-re. Melania este un geniu, gândeşte neordinar, iar împrenună cu prietenul său motanul Mirciulică, formează o echipă interesantă. Cele două volume într-o singură carte, continuă povestea Melanie…