Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta caracterizarea

Suge-o, Ramona!

Nu credeam că voi ajunge să citesc cartea asta vreodată, dar așa cum se întâmplă mereu și știți zicala "Nebănuite sunt căile Domnului." Acum 2-3 ani am ajuns blocată temporar  în București unde urma să fac o escală cu trenul, însă din pricina punctualității CFR-ului am ajuns sa pierd trenul și nevoită să aștept vreo două ore în gară pe următorul. Colindând netul am ajuns să citesc la un moment dat Suge-o, Ramona! Cum era în trend pe atunci, (dar e și acum) curioazitatea în echipă cu plictiseala a învins rațiunea și am citit și eu câteva capitole. Nu mi-au plăcut! Nu pot să spun că și cartea mi-a plăcut, acum că am terminat-o, dar mă rog era duminică și eu nu aveam ce face, și simțeam nevoia să citesc ceva lejer.
Ok, am câteva probleme cu cartea asta:
În primul rând autorul m-a preîntâmpinat încă de la început că nu are pretenția de a se numi un scriitor, dar dacă totuși a scris o cartea, a publicat-o și scoate bani de pe ea poate ar trebuii să revizioneze titlul. Și da, pri…

Dreams of Gods and Monsters

Well, am terminat și ultima carte din trilogia Daughter of Smoke and Bone. Nici nu pot să cred până la urmă că am făcut-o! Dreams of Gods and Monsters e plină de acțiune și răsturanari de situații. Sunt introduse noi personaje, la început nu poți sa-ți dai seama ce naiba caută aici, ca mai apoi totul să se așeze la locul lor, Ador stilul fluid a lui Laini Taylor, felul cum te aruncă în intrigă și apoi te ghidează ușor, ușor către rezolvarea ei. E o tactică excelentă de a ține cititorul legat de carte, nu mulți autori pot să facă asta și care o fac și sunt cu adevărat talentați. Și asta nu e partea cea mai bună a seriei e că cartea are substanță, nu există, nici un lucru lipsit de sens, totul are o logică și are locul său în poveste ca un puzzele pe care-l vezi din ce în ce mai bine pe măsură ce avansezi în rezolvarea lui complexă.
Ah și personajele! Ador personajele din cărțile astea, nu le pot reproșa nimic și sentimentul de vinovăție a lui Akiva, chiar dacă mă irita câte odată, e bi…

Outlander - Calatoarea

Sunt mândră de mine am dat cartea asta de aproape 900 de pagini în relativ trei zile. Încet, încet intru în forțe și asta-mi dă putere. La moment sunt extra obosită după o grea și lungă sesiune, plus blocajul meu temporal în Petroșani. Am eu ceva sentimente pentru orașul ăsta dar deja mă sufocă și vreau să o șterg de aici. Dar revin la recenzie, că pentru ce altceva aș fi deschis acest articol.
Am tot auzit de Outlander de mult timp, dar cum lista mea de must-read e lungă nu am mai apucat să o citesc până acum. Surprinzător pentru mine cartea e mult mai bună decât mă așteptam, credeam că o să dau peste o altă poveste clișeică YA, sau ceva de genul. Însă nu a fost să fie, chiar dacă titlul și descrierea sumară de pe spatele cărții îmi insufla un oarecare scepticism, i-au dat o șansă. Mi-a plăcut foarte mult anii în care are loc acțiunea, 1945 și 1743, ceva nou pentru mine. Ideea călătoriei în timp e foarte greu de afișat în orice poveste, și anume consecințele acestei călătorii. Chiar…

Chimie perfecta

Ok, am o scuză. Plauzibilă... Da știu că sunt o persoană slabă și n-ar trebuii să mai citesc prostii YA. Dar cum ele îmi colindă încă e-book-ul mă văd nevoită să apas din când în când butonul read. Deci mă întorceam de la Brașov și în tren mereu am poftă de citit. Cum terminasem Roșu și Negru și tot zăboveam asupra unor titluri la fel de impunătoare, am decis totuși să mă limitez la ceva lejer, ca înainte de weekend. Și am ales cartea dată. E de ani buni în posesia mea, și îmi aduc aminte de cât de lăudată era. Dar bineînțeles că e încă o carte despre dragoste imposibilă, adolescenți chinuiți de soartă dar foarte speciali. Într-un cuvânt amalgam de toate clișeele întâlnite cu precizie militară în toate cărțile YA.
Urăsc persoana I, din pricina unor astfel de rezumări, poate cartea e tradusă prost, sau poate că e așa și în original dar persoan I, aici te irită. Nu e ca în cărțile lui Hobb, unde să citești din perspectiva personajului principal e un delicu. Cartea e slabă... personajel…

Rosu si negru

Bucurie mare, am început să învăț în sfârșit lucruri care au legătură cu topografia. Dar chiar și așa nu pot să-mi iert că citesc puțin. O să fiu un topograf al naibii de citit, zdrobim toate clișeele. Roșu și Negru e o carte uriașă filozofică și greoaie. Mi-a luat aproape două săptămâni să o termin, deoarece primul volum e foarte plictisitor, dar cum am dat de al doilea a și început veselia. Cartea se învârte în jurul lui Julien un tânăr de proevidență modestă dar foarte ambițios și cu pată pe Napoleon. Julien e foarte bine construit ca personaj, e plin de defecte și asta găsesc eu e fascinant... oarecum. Deși de multe ori mi-a plăcut de Julien, ca atare pentru voința lui puternică de a-și depăși condiția. Chiar având parte de o concurență neloianlă, îl găsesc exagerat de filistin și egoist. Relația lui cu doamna Renal mi se pare abuzivă. Pe când mi-a plăcut să citesc despre zbucimul pe care l-a simțit cu domnișoara La Mole. De fapt Mathilda e preferata mea până într-un moment. Mi-…

Doamna Bovary

Cum m-am hotărât, de ceva timp să citesc cât mai multe opere clasice posibile, am dat peste Doamna Bovary. Ceea ce mi-a oferit să o șterg chiar acum de pe lista cu 100 de cărți, pe care trebuie să le citesc,  mai  nimic am în jur de 80 rămase.
După o lungă pauză în care mi-am pierdut vremea cu orice, și totul are o scuză... sesiunea. Mă omoară, de fiecare dată, mental. Așa că chiar avem nevoie de o lectură bună și cum Doamna Bovary era de mult pe lista mea am și început.
Se citește destul de ușor, chiar dacă ai impresia că autorul te ține la distanță de poveste înușuși. Îmi place să fac parte din carte nu să o urmăresc ca un simplu spectator. Dar trecât peste asta, persoanjele și povestea în sine sunt foarte realiste. Am avut momente când o placeam pe Emma și momente când îmi venea să intru în carte și să-i dau două palme bune să-și revină.
Doamna Bovary e o poveste clasică, și nu de dragoste, asta-i partea bună. E o dramă! Drama unei tinere femei din secolul 18, care căuta dragoste …

Lumea de gheata si foc - favorite

Nu cred ca are sens să mai spun cât de tare iubesc cartea dată. Am curtat-o un anu de zile și în sfârșit e a mea! Un regret am acum, ca din ambiție prostească de a-mi proteja comorile am lăsat-o acolo cu inima frântă bineînțeles. Cum am promis am postat câteva ilustrații preferate din carte, chiar ca să-mi potolesc dorul care m-a si cuprins deja,

Deci cum e vărsătorul?

Vărsător - asta sunt eu, conform unor reguli de nu-ştiu-cine scrise, fiindcă m-am născut într-un anumită perioadă de timp, şi tot conform acestor reguli alţi oamenii născuţi în aceeşi perioadă de timp au zile şi veţi identice cu a mele, mai mult avem şi o personalitate comună. Bineînţeles că dacă stai să priveşti lucrurile ca mine, pragmatic şi raţional, horoscopul te va amuza. Personalitatea oamenilor depinde de factori genetici şi sociali, nicidecum nu depinde de data naşterii tale sau de poziţia stelelor.
Totuşi îmi place din când în când să citesc descriile personalităţii vărsătorului, şi chiar găsesc asemănări. Aici am găsit nişte articole interesante, dacă sunteţi altă zodie, apăsaţi pe această frază, la sursa directă a articolului.
P.S Am conturat părţile pe care cred mi se asociază :)

Cum să recunoşti un nativ din Vărsător?